Manifestarea practică practice

Bătălia cu carnea

După cum sa discutat anterior, oamenii au un corp animal cu aceleași nevoi și instincte naturale ca și alții. Dar ne distingem prin capacitatea noastră de a-L cunoaște pe Dumnezeu, a raționa, prezice și face alegeri morale. Aceasta înseamnă că am fost proiectați să fim capabili să acționăm în moduri care suprascriu programarea noastră naturală. Dar, fără prezența lui Dumnezeu în viața noastră, capacitatea noastră de alegere morală este paralizată, în mai multe feluri:

• Capacitatea noastră de a prevedea consecințele alegerilor noastre este foarte limitată.
• Nu avem un standard absolut de bine și rău.
• Ne lipsesc motivația și puterea de a face bine.
• Ne naștem într-o lume coruptă de rău și suntem condiționati de el chiar înainte de a avea maturitatea de a ne forma propriile judecăți morale..

Rezultatul este că nu suntem capabili să ne gestionăm în mod corespunzător natura animală naturală egocentrică. Această natură animală este denumită în mod obișnuit „carne”.’ sau ‘carnală’ natură. Și această condiție scăpată de sub control, care i-a afectat pe toți de la Adam și Eva încoace, este ceea ce se referă în general de către teologi drept „Păcatul originar”.’ Unii susțin că acest lucru face imposibil ca oamenii să aleagă orice cale de acțiune care este plăcută moral lui Dumnezeu: dar toți creștinii sunt de acord că această corupție fundamentală a naturii noastre ne face imposibil să trăim în mod constant într-un mod care să satisfacă standardele lui Dumnezeu.

Dar chiar și în afară de propria noastră slăbiciune personală, există o influență corupătoare spirituală – 'Păcat’ cu majusculă „S’ – rezultată din activitatea lui Satan însuşi; care caută continuu să exploateze slăbiciunile noastre trupești și să ne țină departe de Dumnezeu. Rezultatul este că, de îndată ce devenim capabili să facem alegeri morale conștiente, ne trezim greșit!

Așa cum este scris, “Nu există nimeni drept; Nu, nici un. Nu există nimeni care să înțeleagă. Nu există nimeni care să-L caute pe Dumnezeu. Toți s-au întors. Au devenit împreună neprofitabile. Nu există nimeni care să facă bine, Nu, nu, atât cât unul.” (Rom 3:10-12, cf. Ps 14:1-3 & Ps 53:1-3)

Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu. (Rom 3:23)

Dilema lui Paul

La romani, capitol 7, apostolul Pavel descrie propria sa experiență personală de a începe cu dorința de a sluji lui Dumnezeu, numai ca să se trezească devenind sclav al păcatului.

Căci când eram în trup, patimile păcătoase care erau prin lege, a lucrat în membrii noștri pentru a aduce roade spre moarte. … Căci n-aș fi cunoscut pofta, dacă legea nu spusese, “Să nu poftești.” Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de poftă. Căci în afară de lege, păcatul este mort. Am fost în viață în afara legii odată¹, dar când a venit porunca, păcatul a reînviat, si am murit. Porunca, care a fost pe viață, asta am găsit că este pentru moarte; pentru păcat, găsind prilej prin poruncă, m-a inselat, și prin ea m-a ucis. (Rom 7:5,7-11)

Căci știm că legea este spirituală, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat. nu inteleg ce fac. Căci nu fac ceea ce îmi doresc: mai degraba, Fac ceea ce urăsc. Dar dacă fac ceea ce nu îmi doresc, Recunosc că legea este bună. Asa de, în acest moment, nu mai este „eu’ că o fac, ci păcatul care locuiește în mine. (Rom 7:14-17)

Pentru, după omul interior, Mă bucur de legea lui Dumnezeu: dar văd o lege diferită în celelalte părți ale mele, luptând împotriva legii minții mele, și făcându-mă captiv legii păcatului care este în celelalte părți ale mele. Sunt atât de împovărat! Cine mă va salva din trupul unei astfel de morți? Îi mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru! Deci cu mintea, Eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu: dar cu carnea, legea păcatului. (Rom 7:22-25)

Unii spun că acest pasaj descrie experiența de zi cu zi a creștinilor, precum şi necreştinii. Cu siguranţă, mulți creștini se pot identifica cu experiența lui Pavel, așa cum se aplică acelei perioade din viața lor anterioară, iar în unele cazuri la scurt timp după, convertirea lor. Unii l-ar identifica și cu momentele în care s-au luptat cu obiceiuri proaste deosebit de persistente. Dar dacă aceasta reprezintă o imagine a vieții creștine așa cum a intenționat-o Dumnezeu, sună un fel de existență destul de mizerabil. Ne lasă să ne simțim constant condamnați de, şi tânjind de eliberare de, o povară persistentă a păcatului care ne tot împinge în fapte pe care atât noi, cât și Dumnezeu le dezaprobăm.

– Și Soluția Sa

Dar dacă ne uităm la versurile care urmează imediat de aici, vedem că asta este cu siguranță nu cum crede Pavel că sunt menite să fie viețile noastre.

Nu există deci acum nicio condamnare pentru cei care sunt în Hristos Isus, care nu umblă după trup, ci după Duhul. Căci legea Duhului vieții în Hristos Isus m-a eliberat de legea păcatului și a morții. Pentru ceea ce legea nu putea face, prin aceea că era slab prin carne, Dumnezeu a făcut-o. Trimiterea propriului Său Fiu în chipul trupului păcătos și pentru păcat, el a condamnat păcatul în trup; ca rânduiala legii să se împlinească în noi, care nu umblă după trup, ci după Duhul. (Rom 8:1-4)

Căci cei care trăiesc după trup se gândesc la lucrurile cărnii, ci cei care trăiesc după Duhul, lucrurile Duhului. Căci mintea cărnii este moartea, dar mintea Duhului este viață și pace; pentru că mintea cărnii este ostilă lui Dumnezeu; pentru că nu este supus legii lui Dumnezeu, nici într-adevăr nu poate fi. Cei care sunt în trup nu îi pot plăcea lui Dumnezeu. (Rom 8:5-8)

Dar voi nu sunteți în trup, ci în Duhul, dacă este astfel încât Duhul lui Dumnezeu sălăşluieşte în tine. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, el nu este al lui. Dacă Hristos este în tine, trupul este mort din cauza păcatului, dar duhul este viu din cauza neprihănirii. Dar dacă Duhul Celui ce L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuiește în voi. (Rom 8:9-11)

Deci atunci, fraților, suntem datornici, nu la carne, a trăi după trup. Căci dacă trăiești după trup, trebuie sa mori; dar dacă prin Duhul vei muri faptele trupului, vei trăi. Căci toţi cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, aceștia sunt copiii lui Dumnezeu. (Rom 8:12-14)

Pavel ne spune că „cei care sunt în Hristos Isus”.’ poate trăi o viață fără condamnare. Cheia este să „mergi conform’ (Rom 8:1) și să fie „conduși de’ (Rom 8:14) „Spiritul”. Cei care fac acest lucru sunt descriși amândoi ca fiind „în Duhul”.’ și locuit de El (Rom 8:8) și ca având mințile noastre îndreptate către „lucrurile Duhului”.’ (Rom 8:5).

Spiritul este descris în mod diferit în acest pasaj drept „Duhul vieții”.’ (Rom 8:2), „Duhul lui Dumnezeu’ (Rom 8:9), „Spiritul lui Hristos’ (Rom 8:9) și „Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți”.’ (Rom 8:11). Aceste caracteristici îl identifică ca fiind Duhul Sfânt; a treia mare manifestare a caracterului și naturii singurului Dumnezeu adevărat și indivizibil. Pentru explicații suplimentare vezi Dumnezeul Treimic.

Produsul unei vieți trăite într-o astfel de relație cu Duhul Sfânt este că, în loc să fie dominat de păcat și eșec, vietile noastre vor fi caracterizate de o constiinta curata, pace și comportament corect.

Citește mai departe…

Note de subsol

1. Ce înseamnă Paul?
   spunând, „Odată am trăit fără lege,’ Pavel sugerează că a avut o relație cu Dumnezeu până la momentul când a încălcat cu bună știință legea lui Dumnezeu.. Acest lucru este în concordanță cu Isus’ învățătură proprie despre statutul copiilor (vedea Mt 18:1-6,10). Rețineți, de asemenea, că Pavel a explicat mai devreme acest lucru pentru ne-evrei, propria lor conștiință morală funcționează într-o manieră similară cu legea evreiască (Rom 2:12-16).