Redefinirea escatologiei evreiești

După cum sa discutat în secțiunea precedentă, când Isus și-a început slujirea, următoarele concepte erau deja stabilite în gândirea iudaică; deşi adevărata lor natură şi chiar existenţa lor, a continuat să fie o problemă serioasă:

• Sheol – Locul morților.
• Sânul lui Avraam – un loc în care evreii drepți ar putea aștepta eventuala lor înviere.
• Gehenna – un loc al răzbunării divine, să fie urmată fie de eventuală înviere, sau
• A doua moarte – distrugere sau stare de moarte permanentă.

Acești termeni au fost folosiți în învățăturile lui Isus și ale apostolilor, și transmis în Noul Testament grecesc: dar cititorul ar trebui să observe că semnificațiile lor din NT sunt cele definite de Isus; iar anumite aspecte diferă semnificativ de omologii lor evrei. Câteva traduceri mai vechi în engleză, precum „Autorizat’ (sau „Regele James”) Versiune, a preferat să nu păstreze numele evreiești ale ‘Sheol‘ și ‘Gehenna‘ – folosind în schimb același cuvânt, 'iad,’ pentru ambele – în timp ce majoritatea traducerilor moderne în engleză păstrează denumirile evreiești. Ambele abordări au problemele lor, întrucât cititorii tind să interpreteze acești termeni în lumina evreiască, Greacă și alte tradiții culturale care pot fi foarte diferite de învățătura lui Isus însuși.

Așa că vom începe prin a ne uita la Isus’ tratarea acestor subiecte…

Sheol și sânul lui Avraam

În pilda bogatului și a lui Lazăr, Despre Isus vorbește Sheol (greacă: ‘Hades‘).

S-a întâmplat să fi murit cerșetorul, și că a fost dus de îngeri la sânul lui Avraam. A murit și bogatul, si a fost ingropat. În Hades, a ridicat ochii, fiind în chin (G931), și l-a văzut de departe pe Avraam, iar Lazăr la sânul lui. A plâns și a spus, „Părinte Avraam, ai milă de mine, și trimite-l pe Lazăr, ca să-și înmuie vârful degetului în apă, și mi se răcește limba! Căci sunt în suferință (G3600) în această flacără (G5395).’ “Dar Avraam a spus, „Fiule, aminteste-ti ca tu, în viața ta, a primit lucrurile tale bune, și Lazăr, în acelaşi fel, lucruri rele. Dar acum aici el este mângâiat și tu ești în chin (G3600). Pe lângă toate acestea, între noi și tine este un mare prăpastie fixat, că cei care vor să treacă de aici la tine nu sunt în stare, și ca nimeni să nu treacă de acolo la noi.’ “a spus el, „De aceea vă întreb, tată, că l-ai trimite la casa tatălui meu; căci am cinci frați, ca să le depună mărturie, ca să nu vină și ei în acest loc de chin (G931).’ “Dar Avraam i-a spus, „Au pe Moise și pe profeți. Lasă-i să-i asculte.’ “a spus el, 'Nu, tatăl Avraam, dar dacă cineva se duce la ei din morţi, se vor pocăi.’ “i-a spus el, „Dacă nu vor asculta de Moise și de profeți, nici ei nu vor fi convinși dacă cineva va învia din morți.’ ” (Lk 16:22-31)

Observați următoarele puncte:

• Frații bogatului sunt încă în viață; așa că Isus descrie ce se întâmplă cu cineva la scurt timp după ce a murit, mai degrabă decât ceea ce se întâmplă la judecata finală a întregii lumi..
• Nu toată lumea merge în Hades. Ni se spune că Lazăr, care a fost tratat rău în viață, este dus la sânul lui Avraam,’ unde este mângâiat.
• Dar tratamentele diferite ale celor doi bărbați, chiar înainte de judecata finală a lui Dumnezeu, dezvăluie ceva important despre caracterul lui Dumnezeu. El nu vrea ca nedreptățile acestei lumi să se prelungească mai mult decât este absolut necesar; asa de, chiar înainte ca hotărârea sa definitivă să fie pronunţată, a început să mângâie pe cei suferinzi și să aducă pedeapsă celor vinovați.
• Înseamnă asta că toți cei care au fost tratați rău în viață sunt automat scuzați de Hades?? Sau Lazăr a fost dus la sânul lui Avraam pentru că, în ciuda a tot, a rămas un evreu devotat? Nicio întrebare nu are un răspuns clar; pentru că nu acesta este adevăratul scop al pildei.
• Problema crucială este că omul bogat trăia într-o stare de luxoasă indiferență față de nevoile celor din jur. Asta în ciuda faptului că fiecare evreu fusese învățat încă din copilărie că un astfel de comportament era inacceptabil pentru Dumnezeu.¹ Argumentul bogatului a fost, „Dar cu siguranță, dacă oamenii ar ști cu adevărat că ceea ce a învățat Biblia este adevărat, atunci ar face ceea ce trebuie.’ Dar Isus ne spune că răspunsul a fost acesta nicio dovadă nu va rezolva problema dacă oamenii nu vor cu adevărat să asculte. Rețineți cu atenție acest punct. Vom reveni la el mai târziu.

În pasajul citat mai sus, veți observa că unele cuvinte sunt urmate de numere între paranteze care încep cu „G”. Acestea sunt cunoscute ca “Cifrele lui Strong.”² Cei cu un „G’ prefixele sunt folosite pentru a identifica anumite cuvinte din textul grecesc, indiferent de modul în care sunt traduse efectiv. Vreau să vă atrag atenția asupra 3 anumite cuvinte folosite în acest text:

• angoasa (G3600). Acest cuvânt este găsit 4 ori în N.T. şi numai în scrierile lui Luca; de două ori aici, plus Lk 2:48 și Acts 20:38. În ultimele două cazuri, contextul arată clar că Luca folosește cuvântul în sensul de suferință mentală, sau îndurerată, mai degrabă decât durerea fizică. Acest lucru este confirmat prin examinarea folosirii aceluiași cuvânt în traducerea Septuaginta greacă a Vechiului Testament.
• chin (G931). Acesta se găsește numai 3 ori în N.T.; de două ori în această pildă (Lk 16:23,28) si in Mt 4:24. Acesta din urmă apare într-o descriere a diferitelor tipuri de tulburări umane – boala, fiind ținut de „chinuri”, posesie demonică, nebunie și paralizie. Sunt 11 alte exemple ale acestui cuvânt fiind folosite în Septuaginta O.T.: 4 ori in 1Samuel 6:3-17 pentru a face referire la „jertfa de vină’ făcută de filisteni; în Ezekiel 3:20 & 7:19 se traduce în ebraică pentru „pietra de poticnire”; în Ezekiel 12:18 ebraica pentru trepidare sau tremur; si in Ezekiel 16:52,54 & 32:24,30 pentru rușine sau rușine. Toate exemplele Septuagintei tratează ideea că oamenii sunt aduși la un punct de răzbunare în ceea ce privește vinovăția și dizgrația lor personală.. Acest lucru are sens și în contextul acestei pilde; si de asemenea in Mt 4:24, ca amărăciune nerezolvată, vinovăția și rușinea au fost de mult recunoscute drept cauze ale multor tulburări atât ale minții, cât și ale corpului (de exemplu. Pro 17:22). Clar, niciuna dintre aceste experiențe nu a fost în niciun fel plăcută și, în unele cazuri, ar fi putut implica dureri fizice semnificative: dar, ca cu angoasa, acesta nu este sensul principal al acestui cuvânt.
• flacără (G5395). Acest cuvânt înseamnă o flăcări de lumină. De obicei se referă la o flacără de la un foc; deși nu neapărat o flacără literală. (În redarea Septuagintei a Judges 3:22 chiar traduce în ebraică lama extrem de lustruită a unui cuțit: deși este excepțional.) Este de remarcat faptul că acest cuvânt este folosit 7 ori în N.T.; si in toate 6 în alte cazuri este calificat în mod explicit prin cuvânt, 'foc’ — chiar dacă în 4 dintre acestea (Heb 1:7; Rev 1:14; 2:18 & 19:12) pare a fi pur și simplu o comparație vizuală sau metaforică. Dar în acest pasaj (în ciuda a ceea ce spun unele traduceri) 'foc’ nu este menționată — doar căldură și sete. Deci ar putea exista motive legitime pentru a susține că flacăra de aici ar putea fi non-fizică, cum ar fi căldura arzătoare și lumina sfințeniei lui Dumnezeu, expunând păcatul și rușinea omului (vedea Jn 3:19-20).

Dar amintiți-vă că ceea ce avem de-a face aici este perioada de dinaintea judecății finale a lui Dumnezeu. Deci, ce are Isus de spus despre ceea ce se întâmplă pe urmă?

gheenă

Avem deja notat că până în secolul I î.Hr., era o practică standard evreiască să însoțească lectura publică a scripturilor ebraice cu o parafrază explicativă verset cu verset în aramaică. The ‘Targum Jonathan‘³ oferă redările aprobate pentru multe dintre cărțile profetice. Acest lucru este deosebit de semnificativ în ceea ce privește versetul final al lui Isaia:

“Ei vor ieși, și uitați-vă la cadavrele oamenilor care au păcătuit împotriva mea: căci viermele lor nu va muri, nici focul lor nu se va stinge; și vor fi dezgustătoare pentru toată omenirea.” (Isa 66:24)

Targum redă acest lucru ca:

Și vor ieși, și uitați-vă la cadavrele oamenilor, păcătoșii, care s-au răzvrătit împotriva Cuvântului Meu: căci sufletele lor nu vor muri, iar focul lor nu se va stinge; şi cei răi vor fi judecaţi în Gheena, până ce cei drepţi vor spune despre ei, am vazut destule.

Cuvântul destul de derutant, 'vierme’ este interpretat ca „suflete,’ sugerând astfel că „suflete’ nu mori; și fraza explicativă, ‘ cei răi vor fi judecați în Gehenna‘ se adauga. In cele din urma, ultima frază este modificată pentru a presupune că pedeapsa este de durată limitată. După cum am menționat anterior, tradiția evreiască modernă consideră că timpul maxim petrecut în Gehenna nu este mai mult de 12 luni.

in orice caz, Marcu îl înregistrează pe Isus citând aceeași profeție din Isaia:

Dacă mâna ta te face să te împiedici, tăiați-o. Este mai bine pentru tine să intri în viață mutilat, mai degrabă decât să ai două mâini pentru a intra în Gheena, în nestins (G762) foc (G4442), ‘unde viermele lor (G4663) nu moare (G5053), si focul (G4442) nu este stins (G4570).’ Dacă piciorul tău te face să te împiedici, tăiați-o. Este mai bine pentru tine să intri în viață șchiop, mai degrabă decât să ai două picioare să fie aruncate în Gheena, în foc (G4442) care nu se va stinge niciodată (G762) – ‘unde viermele lor (G4663) nu moare (G5053), si focul (G4442) nu este stins (G4570).’ Dacă ochiul tău te face să te împiedici, aruncă-l afară. Este mai bine pentru tine să intri în Împărăția lui Dumnezeu cu un singur ochi, mai degrabă decât să aibă doi ochi care să fie aruncați în Gheena de foc (G4442), ‘unde viermele lor (G4663) nu moare (G5053), si focul (G4442) nu este stins (G4570).’ (Mar 9:43-48)

Ucenicii lui Isus nu erau savanți evrei (Acts 4:13); și așa ar fi probabil mai familiarizat cu cuvintele din Targum decât cu ebraica originală. Dar, în afară de a confirma că el descrie ‘Gehenna,’ Isus ține de formularea originală a lui Isaia despre, „viermele lor nu moare și focul nu este stins.’ El omite, de asemenea, sfârșitul versetului; nediscutând despre atitudinea celorlalţi: dar fără nicio încercare de a sugera că există vreo limită a duratei sale.

Privind semnificațiile cuvintelor marcate, putem observa următoarele:

• foc (G4442). Acesta este cuvântul grecesc normal pentru aproape orice fel de foc, și ar fi întotdeauna înțeles în acest mod, dacă nu este modificat de contextul său (de exemplu. ‘foc din cer’ ar putea fi interpretat ca „fulger”).
• de nestins (G762) si stins(G4570). G762 este un adjectiv negativ format din verb, G4570 ; deci, în ambele cazuri, Isus subliniază că natura focului este de așa natură încât nu poate și nu va fi stins.. O astfel de accentuare repetată ne arată foarte clar că Isus dorește să știm că acest foc este supranatural și etern în natură.. (Și foarte de temut, după cum subliniază măsurile drastice de evitare pe care le sugerează însuși Isus.)
• vierme (G4663). Cuvântul grecesc folosit aici și în traducerea Septuagintei Is 66:24 poate fi tradus ca „virmă”.,’ ‘grub’ sau ‘vierme de pământ:’ niciodată „suflet”.’ Dar trebuie remarcat faptul că, originalul ebraic al Is 66:24, în loc să folosească cuvântul general pentru un grub, vierme sau vierme (H7415), folosește un cuvânt foarte specific: “tole’ah” (H8438). Acest lucru se traduce prin numele fie al unui tip foarte particular de grub („grub crimson”, Kermes (or coccus) ilicis) sau din vopsea stacojie vie sau purpurie obținută din acesta. Deoarece G4663 este un termen generic pentru „grub’ este evident că este grub în sine, mai degrabă decât doar culoarea, care este destinat. Dar numele specific ebraic identifică o insectă care se hrănește în mod normal cu anumite tipuri de stejar, mai degrabă decât carnea putrezită. Femela se atașează de tulpini sau frunze de stejar, formând ceea ce pare o fiere roșie umflată; corpul său acționând ca un scut viu pentru puii săi până când aceștia eclozează și în cele din urmă o consumă pe mamă. Colorantul roșu eliberat de mamă este atât de puternic încât colorează frunzele, crenguțele tinere și larvele înșiși; care se colectează și se usucă.
• muri (G5053). În toate celelalte 12 N.T. apariția aceasta indică moartea biologică: deși poate fi folosit aici într-un sens metaforic; mai ales dacă este interpretat ca reprezentând vinovăția păcatului neiertat.

Dar observă asta, la fel cum focul este înfățișat ca fără sfârșit, la fel este și imaginea respingătoare a acestor larve roșii de sânge care acoperă tot ce rămâne din infractori.. Și nu ni se spune cum rezistă nici unul fără alte provizii de combustibil sau hrană. Știm că Moise’ tufiș ars fără a fi consumat. Dar cu ce ar trebui să se hrănească acești larve? Vom reveni la această întrebare mai târziu.

De dragul completității, Voi aminti pe scurt următoarele pasaje înrudite:

• Mat 18:6-9 pare a fi o versiune prescurtată a aceluiași dialog ca Mark 9:43-48. Aceasta este aproape sigur o redare independentă a aceleiași conversații. Contextul (determinând copiii să rătăcească) este la fel, precum este versetul (Isa 66:24) pe care Iisus îl citează. Dar, unde Mark 9:43,45 vorbeste despre, „focul care nu se va stinge niciodată,’ Matei îl numește „veșnic”. (G166) foc'. Acest cuvânt grecesc ‘aionios‘ este de obicei tradus „etern”.’ sau ‘veșnic:’ dar unii susțin că ar trebui redat, ‘eonian’ sau, „pe durata vârstei.’ Vom discuta acest lucru mai detaliat în curând.
• Mat 5:29-30 este o versiune mult prescurtată a celor de mai sus: dar găsit în Predica de pe Munte.
• Mat 23:33 îl citează pe Isus’ cuvinte către cărturari și farisei: „Voi șerpi, tu odrasle de vipere, cum vei scăpa de judecată (G2920) a Gheenei?’ Acest cuvânt grecesc ‘krisis,’ indică faptul că Gehenna este un loc pentru administrarea justiției; iar Isus arată clar că evreia și profesiile lor de bunătate nu sunt susceptibile să le acorde o scutire de pedeapsa ei..

A Doua Moarte

“Nu-ți fie frică de cei care ucid (G615) corpul, dar nu sunt capabili să omoare (G615) sufletul. Mai degraba, teme-te de cel care poate nimici (G622) atât sufletul cât și trupul în gheenă.” (Mat 10:28)

Deși Isus nu a folosit niciodată în mod direct expresia, „a doua moarte,’ în timpul slujirii sale pământeşti, referința de mai sus indică faptul că, în gândirea lui, aceasta a fost legată de pedeapsa Gheenei. G615, ‘apokteino,’ înseamnă de obicei „ucide”.’ sau, mai la propriu, „a înlătura prin tăierea de la viață;’ deși nu în sensul distrugerii a ceea ce rămâne. Dar G622, ‘apollumi,’ înseamnă „a înlătura printr-un act de distrugere”.’ Din nou, vom discuta acest lucru mai în detaliu mai târziu.

Remușcare amară în focul întunericului exterior

Luați în considerare următoarele cuvinte ale lui Isus citate atât de Matei, cât și de Luca:

Mat 8:11-12 Vă spun că vor veni mulți de la răsărit și de la apus, și se va așeza cu Avraam, Isaac, și Iacov în Împărăția Cerurilor, dar copiii Împărăţiei vor fi aruncaţi afară (G1544) în exterior (G1857) întuneric (G4655). Acolo (G1563) va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Luk 13:28 Acolo (G1563) va fi plânsul și scrâșnirea dinților, când veţi vedea pe Avraam, și Isaac, şi Iacov, şi toţi profeţii, în împărăţia lui Dumnezeu, iar voi înşivă v-aţi împins (G1544) afară (G1854).

Isus se adresează poporului evreu, descins din Avraam, Isaac și Iacov; a cărui viziune viitoare era pentru eventuala venire a lui Mesia, un descendent al propriului lor rege David, pentru a întemeia împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Ca atare, se vedeau ca fiind „copiii Împărăției”.’ Rețineți în special următoarele puncte:

• in primul rand, Isus le dă un avertisment dur că, în realitate, riscă serios să fie respinși cu forța. G1544 înseamnă literal „aruncă... afară”; dar dacă asta nu ar fi suficient de clar, Luca adaugă în mod explicit G1854 (‘departe de’).
• În al doilea rând, el descrie acest loc drept „exterior (G1857) întuneric (G4655)’. G1857 este un compus al G1854, subliniind din nou ideea de respingere și separare. G4655, 'întuneric,’ este uneori folosit în sensul de „obscuritate”: dar în N.T. este prezentată cel mai frecvent ca absența luminii în sens fizic sau moral.
• În al treilea rând, el arată clar că o astfel de experiență va avea ca rezultat amar, remuşcări conştiente pentru cei respinşi în acest fel, asa cum este indicat de fraza, „Plânsul și scrâșnirea dinților.’ Scrâșnitul dinților în cultura lor a fost o expresie a amărăciunii extreme (sau chiar furie – Acts 7:54).
• In cele din urma, rețineți că termenul, 'Acolo (G1563)’, nu este un cuvânt abstract sau incidental: indică un loc anume, regiunea exterioară în care au fost expediate cele respinse.

Mai sunt patru referiri în Matei la cuvintele lui Isus care fac ecou această temă a „plânsul și scrâșnirea dinților”:

Mat 13:40-42 De aceea, buruienile mărășului sunt strânse și arse (G2618) cu foc (G4442); așa va fi la sfârșitul acestei epoci (G165). Fiul Omului își va trimite îngerii, și vor strânge din Împărăția Lui toate lucrurile care provoacă poticnirea, și cei ce fac nelegiuirea, și îi va arunca în cuptorul de foc (G4442). Acolo (G1563) va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Mat 13:49-50 Așa va fi la sfârșitul lumii (G165). Îngerii vor apărea, și despărțiți pe cei răi de cei drepți, și îi va arunca în cuptorul de foc (G4442). Acolo (G1563) va fi plânsul și scrâșnirea dinților.

Mat 22:13 Atunci regele le-a spus slujitorilor, „Leagă-l de mână și de picioare, ia-l departe, si arunca (G1544) el în exterior (G1857) întuneric (G4655); Acolo (G1563) este locul în care va fi plânsul și scrâșnirea dinților.’

Mat 25:30 Aruncă (G1544) slujitorul neprofitabil în exterior (G1857) întuneric (G4655), unde acolo (G1563) va fi plânsul și scrâșnirea dinților.’

Din acestea putem extrage următoarele puncte suplimentare:

• Toate aceste versete par să se refere la același loc, „unde va fi plânsul și scrâșnirea dinților.’
• Dacă toate se referă la același loc, apoi acest „cuptor de foc’ în ‘întunericul exterior’ nu trebuie alimentat de un foc obișnuit: dar un fel de foc întunecat care nu emite lumină.
• Când buruienile mărășului sunt „arse”. (G2618) cu foc (G4442),’ G2618 înseamnă „ars”.,’ (adică. ca să nu rămână altceva decât cenuşă). Prin urmare, nu este nerezonabil să ne întrebăm dacă o distrugere similară poate fi sugerată pentru cei aruncați în „cuptorul de foc. (G4442)’. Vom lua în considerare acest lucru mai în detaliu mai târziu.
• Ambele referințe în Matthew 13:24-50 sunt din pilde care descriu evenimente de la sfârșitul epocii/lumii. Cuvântul englezesc, ‘eon,’ a fost inițial o transliterare a cuvântului grecesc „aion”.’ (G165)) și rămâne foarte aproape de el ca semnificație. Dar există diferențe semnificative, despre care vom discuta mai detaliat în Anexa A.
• Parabola din Matthew 22:2-14 de asemenea, pare a fi concentrat pe evenimentele din timpul sfârșitului, descriind un banchet de căsătorie în care oaspeții inițiali sunt respinși, împreună cu cineva care a intrat în sărbătoare fără haină de nuntă. (Deoarece aceasta era asigurată de obicei de gazdă la intrare, înseamnă că a respins generozitatea gazdei sau a încercat să se strecoare în alt mod.)
• Pe de altă parte, Mat 25:14-30 povestește cum un servitor leneș este, de asemenea, trimis în întunericul exterior.
• Deși aceste pasaje par să se refere la același loc, ultimul 2 descrie circumstanțe foarte diferite. Înseamnă asta că slujitorul leneș suferă aceeași soartă ca și cel rău; sau este posibil ca rezultatul final să fie diferit?

Citește mai departe …

Note de subsol

1. Vedea, de exemplu, Lev 19:9-10, Deut 16:11-14, Job 31:16-22, Este 58:4-11[/x].
2. Aceste numere corespund intrărilor din Dicționarul de cuvinte grecești din Concordanța exhaustivă a lui Strong de James Strong, S.T.D., LL.D.
3. „Parafraza din Caldee despre profetul Isaia’ [de Jonathan b. Uzziel] tr. de C.W.H. Pauli, Casa Societății din Londra, 1871, pg. 226. Domeniul public. Disponibil de la Google Cărți.