U prughjettu originale Eden
Per capisce veramente l'impurtanza cintrali di Ghjesù’ missaghju nantu à u pentimentu è a libertà, avemu bisognu di vultà à u principiu di u cuntu di a Bibbia di i tratti di Diu cù a razza umana – à u libru di Genesi, in fattu.
Cliccate quì per vultà à Can We Do No Wrong?, o nantu à ogni di l 'àutri temi sottu:
Torna à u principiu…
“Chì?!” pudete esse pensatu. “Aspittevi veramente chì mi piglissi sta roba seriamente?” In corta, iè – perchè Ghjesù hà fattu. I cristiani ponu differisce in a so capiscitura di cumu si deve esse interpretati i primi libri di a Bibbia; è particularmente nantu à cumu u cuntu di a Creazione deve esse ligata à e teori muderni nantu à u principiu di l'universu è di a vita nantu à a terra. Questu hè un sughjettu fascinante per più discussione in una altra occasione. Ma ciò chì vogliu portà à a vostra attenzione avà hè u fattu chì Ghjesù, quandu si trattava di una di e nostre dumande umane più fundamentali - a visione di Diu di u matrimoniu - citò a storia di Adamu è Eva cum'è avè più autorità chè quella di Mosè..
I Farisei si avvicinavanu à ellu per pruvà, è li dumandò, “Hè licite per un omu di divorzia di a so moglia?” Rispose, “Chì vi hà urdinatu Mosè?” Dicianu, “Mosè hà permessu di scrive un certificatu di divorziu, è di divorziarla.”
Ma Ghjesù li disse, “Per a vostra durezza di core, vi hà scrittu stu cumandamentu. Ma da u principiu di a creazione, Diu li hà fattu maschile è femina. Per questa causa un omu lascià u so babbu è a mamma, è si unisce à a so moglia, è i dui diventeranu una sola carne, per ch'elli ùn sò più dui, ma una sola carne. Chì dunque Diu hà unitu, chì nimu omu si separa.”
In casa, i so discìpuli li dumandavanu di novu nantu à a stessa materia. Li disse, “Quellu chì divorzia a so moglia, è si marita cù un altru, commette l'adultère contre elle. Sì una donna stessu divorzia u so maritu, è si marita cù un altru, ella commette adulteriu.” (Mar 10:2-12)
E parolle, “Per questa causa un omu lascià u so babbu è a mamma, è si unisce à a so moglia, è i dui diventeranu una sola carne,” sò una citazione diretta da Gen 2:24. In quantu à Ghjesù, sta storia di Adamu è Eva definisce a natura di a relazione trà l'omu è a donna, a nostra relazione à Diu cum'è u nostru Creatore è a nostra rispunsabilità di campà in armunia cù u disignu di Diu.
Ma l'adulteriu ùn era micca un prublema per Adamu è Eva. Sicondu a narrativa di Genesi, a so prima caduta in azzione sbagliata - ancu se apparentemente assai triviale - hè stata assai più sottile è devastante in i so effetti..
Eden
Assegnazione di Adam
Sicondu Genesi, puru siddu lu primu munnu era ‘assai bè’ (Gen 1:31) è Diu puderia fà una pausa è piglià piacè in ciò chì era statu fattu finu à quì (Gen 2:1-3), questu hè solu marcatu a fine di una fase è u principiu di l'altru. Era u principiu di l'età di l'omu.
Diu li benedisse. Diu li disse, “Siate fruttu, multiplicà, riempia a terra, è sottumette lu. Avè duminatu nantu à i pesci di u mare, sopra l'acelli di u celu, è sopra ogni cosa vivente chì si move nantu à a terra.” (Gen 1:28)
Avvisu queste parolle, ‘sughjettu’ è 'Avè duminazione.’ Tutti dui implicanu chì u mondu, à quellu tempu, era salvaticu è avia da esse gestitu. Hè da esse l'assignazione di Adam, Eve è i so discendenti: ma ùn eranu ancu pronti per questu. Invece, Diu li mette in un locu sicuru, Eden, induve si ponu megliu cunnosce à Diu, l'un l'altru è u so ambiente naturale; è amparate gradualmente ciò chì significaria di guvernà stu mondu cum'è rapprisintanti di Diu.1 Allora Adam hè statu rispunsevuli di cultivà è prutezzione di u giardinu (Gen 2:15). Chì hè induve venemu à a materia di i dui arburi ...
Unu di questi era l'arbre di a vita (Gen 2:9). Curiosamente, Ùn aghju mai intesu à nimu lagnà di questu! apparentimenti, manghjendu u so fruttu risultatu in una salute cusì perfetta chì un omu puderia campà per sempre (Gen 3:22); è Adamu è Eva sò stati incuraghjiti à fà cusì quandu vulianu (Gen 2:16). Perfettu! Ma l'altru arbre – l'arbre di a cunniscenza di u bè è u male – era differente. È a grande diferenza era chì questu un arbulu ùn era micca per u benefiziu persunale di Adam: ma era sempre s'aspittava à piglià cura di ellu. Perchè?
Perchè questu era a lezione una di a cumissioni di Adam! U so destinu era di guvernà cum'è rappresentante di Diu nantu à a terra; ma per cultivà è prutegge i so tesori: per ùn sfruttà lu. A definizione di Diu di un veru regnu ùn hè micca un despota: hè quellu chì si dà per u benessiri di quelli chì ellu guverna è hè un fidu intendente è prutettore di ciò chì hè messu sottu à a so cura. (Mt 20:25-28). Allora perchè era chjamatu "l'arburu di a cunniscenza di u bè è di u male".?’ Perchè hè esattamente ciò chì era. A Bibbia ci dice chì "Diu hè amore".’ (1Jn 4:8). Chì ghjè l'amore? A parolla chì avemu parlatu quì ùn hè micca amore sessuale, o l'amore di famiglia, ecc.: ma l'amore in a so forma più alta - un amore auto-sacrificiu induve qualchissia sceglie di rinunzià ciò chì vulete per chì un altru pò esse benefiziu.. Questu hè u bonu ultimu (Mk 12:28-34). Chì, tandu, hè u cuntrariu – a fonte di tutti i mali? Sceglie l'interessu propiu sopra l'amore.
Puderete dì, "Ma l'odiu ùn hè micca l'ultimu oppostu di l'amore?’ Forsi - ma micca necessariamente - è in pratica raramente principia cusì. Di fronte à l'uppurtunità di sceglie l'amore, a ghjente ùn sceglie micca di solitu l'odiu. Piuttostu, sceglienu di ignurà quella opportunità per indulge u so propiu interessu. Ma ciò chì porta à una indiferenza sempre crescente à l'altri, una preoccupazione per i so interessi è i "diritti"; è, quandu quelli sò presuntamente violati, un desideriu di retribuzione è animosità versu u ghjudicatu rispunsevuli. So, in una sola generazione, avariamu vistu Cain tumbà u so fratellu per avè "mostrallu".’ nantu à ciò chì era significatu per esse un rigalu à Diu (Gen 4:3-8).
Ma perchè l'arbulu duvia esse quì? O perchè Diu ùn hà micca solu fà à Adam "perfettu".,’ cusì ch'ellu solu ùn vulia esse egoista o disubbidienti? Hè perchè l'amore hè amore solu quandu hè a vuluntariu scelta. Adam hà avutu esse liberu di sceglie, o ùn saria micca megliu chè un robot. Hà avutu à amparà ciò chì significa di mette l'altri prima di sè stessu è perchè importa: ma Diu facia sta prima lezioni u più faciule pussibule.
Entre u Serpente
In principiu, pare chì Adam era perfettamente felice. Ùn avia veramente nunda di lagnanza. Ma avà avemu una classa maestra nantu à a tentazione da u cun-artist più sviatu di tutti i tempi: u serpente; cunnisciutu da noi cum'è Satanassu - un nome chì significa "l'accusatore".’ (Rev 12:9). Ùn andemu micca in i so urighjini avà. Basta à dì ch'ellu era un esse creatu chì avia sceltu di seguità a strada di l'interessu propiu; è avia finitu per diventà un nemicu implacable di Diu. U putere assai inferitu, u so scopu era di guadagnà territorii è servitori infettendu cù a so propria filusufia velenosa. Ùn avia nunda di valore à offre à Adam è Eva. Invece li hà ingannatu in un cummerciu per acquistà ciò chì avianu digià! Videmu cumu hà fattu…
- Andate per u Link più Debule. Eva era più faciule per ingannà perchè ùn era micca quì quandu Diu hà urdinatu à Adam nantu à l'arbre (Gen 2:16-18).
- Enfatizà i Negativi. di Diu, “Ogni arburu fora di questu,” hè trasfurmatu in, “Ùn ogni arburu!?” Sta bugia sfacciata, vestitu cum'è una dumanda, hè statu cuncepitu per fucalizza l'attenzione di Eve nantu à ciò chì ùn avia micca, piuttostu chè ciò chì hà fattu.
- Crea un sensu di mancanza. Era ancu ingegneria per ch'ella, piuttostu chè ellu, divintò u primu à nome l'unica cosa ch'ella mancava. Ciò chì dicemu di noi stessu hè putente. Quandu dicemu chì ci manca qualcosa, genera sentimenti di privazione: mentri quandu parlemu di e cose boni chì avemu, genera gratitudine è cuntenta. Avà u serpente hè capaci di vene à fiancu à ella cum'è un 'amicu,’ offre suluzioni à ‘ella’ prublema.
- Sfruttate i malintesi. Diu ùn hà micca dettu ch'elli mureranu s'ellu toccu l'arbulu (c.f. Gen 2:16-17, Gen 3:3). Adam avia da pudè tuccà lu, cum'ellu era u so travagliu di cura l'arburu. Ma pare chì, in trasmette l'istruzzioni di Diu à Eva, avia aghjustatu una strata extra di "prutezzione".’ dicendu à Eve, “Ùn toccu!” U prutizionisimu eccessivu è innecessariu face chì a ghjente si dumanda se e regule sò veramente necessarie. È se una regula hè dimustrata per esse innecessaria, questu naturalmente porta à altre regule chì sò interrugate.
- L'autorità di sfida. U serpente avà dice à Eva ch'ella ùn mori micca (ancu s'ellu si ritene di dì quandu) (Gen 3:4). Hè interessante per nutà chì Adam era prisenti durante sta cunversazione (Gen 3:6): ma ferma zittu. Avà hè in un bastone fessu. S'ellu deve ammette chì, veramente, hè bè di tuccà l'arbulu perchè era solu a so idea: mentri a pruibizione di manghjà era veramente da Diu? O duverebbe stà tranquillu è sperendu chì questu ùn anda micca più? Opta per l'ultime, abdicà a so rispunsabilità persunale è l'autorità. Quandu quelli chì rapprisentanu à Diu sguassate, A propria reputazione è l'autorità di Diu diventanu u prossimu mira di a serpente.
- Quistione i motivi di Diu. Ddiu hè accusatu di ricusà a cunniscenza cum'è Diu da Adam è Eva (Gen 3:5). Questu hè l'ultimu truccu – l'ultima bugia – è ancu, tecnicamente, ùn hè micca una minzogna in tuttu. Hè un esempiu classicu di a manera chì a serpente torce a verità per adattà à i so scopi. Hè un truccu perchè a serpente dichjara chì questu hè u modu per ottene una cunniscenza cum'è Diu: quandu a realità hè chì Adamu è Eva anu digià accessu liberu à tutte e cunniscenze di Diu perchè anu accessu liberu à Diu stessu.! Hè l'ultima bugia, perchè piuttostu chè d'acquistà a cunniscenza cum'è Diu, stanu per perdillu, è più in più. Eppuru, tecnicamente, ùn hè micca una bugia perchè sò per acquistà a cunniscenza di u bè è u male in prima manu, quand'elli immersi da u bè in u male. A serpente insinua chì Diu agisce per interessu propiu (a propria motivazione prevalente di u serpente); quandu a verità hè chì u cumandamentu di Diu era sempre è solu per aiutà à Adam è Eva per amparà è cresce in caratteru.
- Lasciate chì l'affetti naturali anu u so modu. L'attenzione d'Eve hè avà fissata nantu à l'arbulu è i so instinti naturali s'inginuanu (Gen 3:6). L'appetite – assai basi. L'estetica hè più difficiuli di definisce. Solu ciò chì si tratta di un tramontu, musica, i profumi, ecc., chì ci move tantu – ancu à u puntu, à volte, di apparente irrazionalità? À un bassu, animale, i scientisti di livellu pò spiegà alcuni di questi cum'è istintivi: ma a maiò parte accunsenu chì sò ancu ligati à a natura più alta di l'omu. Ambizione – ancu l'animali strive per a supremazia in i so picculi circles: ma solu l'umani bramanu dopu à una cunniscenza ultima. Tutti questi l'avvicinanu più vicinu à l'arbulu è u so fruttu. Ella tocca. Nunda succede. A sceglie. Forse si lecca. Sempre nunda. Forse a serpente avia ragione? Infine, ella morde è ingoia. Ancora nunda pare esse accadutu.
- Avà chì Adam sceglie. Adam hà vistu in silenziu cum'è Eva rompe prima u so cumandamentu è dopu à Diu; apparentemente in impunità. Avà ella stà quì è, interrogativamente, li porta u fruttu. Adam sapi ch'ella hà rottu u cumandamentu di Diu. Sapi ancu a sentenza: “in u ghjornu chì ne manghjarete di sicuru morirete” (Gen 2:17). Probabilmente avia vistu in orrore cum'ella morse infine u fruttu, aspittendu ch'ella sia distrutta subitu – quellu chì avia descrittu cum'è “l'ossu di i mo osse, è carne di a mo carne” (Gen 2:23). Ùn l'hà micca persu ancu: ma l'iniziativa pare esse cun Eve, è hà persu a so autorità nantu à ella. Chì pò fà per ricuperà a situazione? Ella aspetta, i so ochji dumandendu ciò ch'ellu hà da fà. U serpente hè ancu fighjulatu; ma cù un scopu assai differente. Adam hà da decide quale a parolla hà da crede è seguità. Segui Diu è perde Eva: o speru chì u serpente hè ghjustu è pruvate à ricunquistà u rispettu di Eva manghjendu u fruttu stessu. Piglia u fruttu.
- Vergogna. Allora - induve hè sta cunniscenza di u bè è u male chì a serpente li prumesse? A mo supposizione seria chì Adam hè u primu à capisce. U male ch'ellu cunnosce hè u male chì hà fattu: u bonu ch'ellu hà sappiutu hè avà u bonu chì hà appena disfattu. U serpente li hà ingannatu. Avà a morte aspetta. Per Adam a culpa hè particularmente acuta. Era ellu chì Diu avia incaricatu di cultivà è prutegge u giardinu, è à quale Diu avia datu u cumandamentu è l'avvertimentu annantu à l'arbre (Gen 2:15-17). Sapia esattamente ciò chì Diu avia dettu è cumu a serpente a distortava; mentre chì Eva era ingannata. Eppuru avia ascoltu in silenziu mentre ella cede à a tentazione, senza fà una mossa per piantà ella è po, per paura di perde, abbandunò a so lealtà à u Diu chì li avia datu tuttu. Perchè? Perchè era incantatu cun ella. È avà, avè traditu à Diu, idda era tuttu ciò ch'ellu avia mancatu è era dispiratu di mantene. Eppuru à u stessu tempu si disprezzava per a so debulezza è vergogna di u so desideriu. Eve era in una pusizioni simili. Probabilmente hà capitu l'effettu chì avia avutu nantu à Adam. Avà, a vista di i corpi di l'altri, chì era statu un piacè innocente (Gen 2:25), era diventatu un ricordu doloroso di a so vergogna. Eppuru i so brami anu brusgiatu l'un per l'altru è anu cercatu sollievu in una copertura fisica (Gen 3:7).
Avà guardate daretu à questi 9 punti è nutate questu: u primu 6 i punti sò tutti nantu à a strategia di a serpente per minà a relazione di Eva cù Diu. Una volta chì era statu realizatu, tuttu u serpente avia da fà era aspittà chì l'affetti naturali anu da esse u so modu.
Note a piè di pagina
- Quandu è Perchè?
I primi capituli di Genesi cuntenenu dui cunti intrecciati di a creazione. Gen 1:1-2:3 descrive u prucessu cum'è una sequenza di 'ghjorni.’ Ma Gen 2:4-3:24 piglia un approcciu differente, enfatizendu l'umanità cum'è l'ultimu mutivu di Diu per creà a terra. Nota chì nè cuntu hè prisentatu cum'è una descrizzione di un tistimone umanu di l'avvenimenti, per a simplicità mutivu chì nimu era quì à u principiu. I dui cunti avissiru necessariamente ghjuntu per una forma di rivelazione, cum'è una prufezia verbale, sognu o visione. Ma discrive tali avvenimenti in più di u più simplice di termini ùn saria impussibile, cum'è a so lingua mancava u vucabulariu è i cuncetti necessarii.
Cliccate quì per vultà à Can We Do No Wrong?, o nantu à ogni di l 'àutri temi sottu:
- Ciò chì Ghjesù aspetta di noi
- Cumu Tutti Wentong
- Maestru di Diu
- U travagliu praticu
- Cumu travaglia?
- U bisognu di u Sceltu Continuu
Andà à: About di Ghjesù, home page Liegeman.
criazioni Page da Kevin u rè