guvernu & Ministeru di a la Chiesa, presto

INTRODUZIONE

Stu studiu vede a manera in quale e strutture per u guvernu è u ministeru si sò sviluppati prima in a prima chjesa, cun riferimentu particulari à a manera in quale tali strutture risponde à a necessità pastorale di a chjesa, input duttrinali è profetichi. Si chjude cù una rivista di e lezioni chì pudemu piglià da questu per e nostre strutture chjese oghje.

(Torna à 'A propositu di Ghjesù.')

N.B. Sta pagina ùn hà ancu un “Simplified English” versione.
I traduzzioni autumati sò basati nantu à u testu originale in inglese. Puderanu include errori significativi.

L' “risichi errore” stelle di u traduzzione hè: ????

1. SVILUPPO DA RADICI EBRAIE

1.1 U mudellu ebraicu

U Cunsigliu Ghjudeu chì guvernava à l'epica di Cristu era u Sanhedrin (συνεδριον – sunedrion). Questu era cumpostu di i principali sacerdoti (αρχιερευς – archereus), anziani (πρεσβυτερος – Presbuteros) e scribi (γραμματευς – grammaticu) (Lk 22:66, Mt 26:3, 57-9, Mk 14:43, 53, 15:1, Acts 4:5(cf Acts 4:23)). Mk 15:1 inferisce chì u Sanedrinu cumpletu pò avè include ancu altri. A pratica cumuna di riferite à tutti i trè gruppi esplicitamente quandu si parla di riunioni di a dirigenza ebraica indica chì i termini ùn eranu per nunda equivalenti.: ma chì tuttu hà ghjucatu un rolu impurtante in u guvernu.

U terminu "dirigenti".’ Sembra esse equiparatu cù i capi sacerdoti ma distinti da l'anziani in Acts 4. In certi altri riferimenti leghjemu solu di preti è anziani: ma paragunà cù altri passaghji mostra chì in questi casi l'inclusione di i scribi hè inferitu (Mt 26:47(cf Mk 14:43), Mt 27:1(Mk 15:1)). Stu suggerisce chì 'anzianu’ era in una certa misura un termu generale chì puderia include quelli chì normalment sò designati cum'è scribi. Gamaliel, un membru prominente di u Sanhedrin, hè scrittu cum'è "un maestru di a lege".’ (νομοδιδασκαλος – nomodidaskalos) in Acts 5:34) – stu termini pocu utilizatu appare ancu in Lk 5:17-21, induve pare esse appiicata à i scribi.

In principiu stu sistema di guvernu incarnava pastorale, amministrativu, ministrii duttrinali è ancu profetichi (l'ultime in a persona di u suvviru sacerdote (Jn 11:49-52). A so debule fatale stava in l'omi stessi. Chjamavanu per a ricunniscenza publica è avianu cessatu di esse servitori (Lk 11:43 & 46); pusonu a tradizione umana davanti à a parolla di Diu (Mk 7:6-13) è avia persu ogni veru insight duttrinale o profeticu (Mk 12:24-7, Jn 3:10-12 & 5:37-44).

1.2 Mudificazione di strutture ebraiche

Di i trè gruppi sopra, solu unu, 'anziani', purtò u so titulu in avanti in e strutture di a chjesa; ancu s'è ancu in questu casu u titulu hè cadutu per un tempu.

I picculi disputi di i scribi di Ghjesù’ ghjornu li avia fattu un ogettu di derisione à a chjesa primitiva (1 Cor 1:20), è quelli chì cercanu à esse 'maestri di a lege’ (νομοδιδασκαλος – nomodidaskalos – 1 Tim 1:7) eranu disprezzati. Questu era luntanu da esse un rifiutu di u ministeru di u maestru, cumunqui. I scribi’ l'insegnamentu era stancu, speculative è nit-picking: mentri u segnu di Ghjesù’ insignamentu, è di quelli chì u seguitanu, era chì era frescu, autorità è cuncernatu cù u spiritu piuttostu chè a lettera di a lege (Mt 13:52, 7:28-9, 23:23, Jn 3:10-11, 1 Pet 4:11 (quest'ultima riferenza ùn copre micca solu l'insignamentu)). Cusì, ancu s'è u terminu hè statu abbandunatu, a funzione d'insignamentu cuntinueghja è hè stata assai onorata sottu u tìtulu simplice di "maestru".’ (διδασκαλος – didascalos).

U sacerdòziu cum'è una istituzione hè stata cumpletamente superata da u ricunniscenza di Ghjesù cum'è u nostru unicu Gran Sacerdote (Heb 7:11-28), è di u sacerdòziu di tutti i credenti (1 Pet 2:9). U so rolu intermediariu era superfluu è e so altre funzioni sò state devolute à l'altri. L'apòstuli eranu prubabilmente u più vicinu N.T. equivalente.

2. APOSTU(αποστολος – l'apòstuli)

2.1 Ghjesù,’ Chjama di i Dodici

2.1.1 Quale eranu?

  • Simone è Andrew Barjona ('figliu di Jona’ c.f. John 1:42, 21:15, Mt 16:17). Simone ('una canna') fù rinominatu Cephas (Aramaicu) o Petru (Grecu – tramindui significanu "una petra"). Eranu piscadori di Betsaida, à l'estremità nordu di u Mari di Galilea (Lk 5:10, Jn 1:44).
  • Ghjacumu è Ghjuvanni, figlioli di Zebedeu, ancu i piscadori di Betsaida (Lk 5:10, Jn 1:44). A so famiglia era possibbilmente prusperu cummercianti di pisci, cum'elli avianu assuciatu servitori (Mk 1:20), cuntatti putenti in Ghjerusalemme (Jn 18:15-6) è una mamma ambiziosa (Mt 20:20-1)! Eranu soprannominati Boanerges ("figli di u tronu") da Ghjesù (Mk 3:17).
  • Filippu, chì era ancu di Betsaida (Jn 1:44).
  • Bartolomeu (Aramaicu, "Figliu di Tholmai"). L'evangelu di Ghjuvanni invece si riferisce à ellu cum'è Natanael ('rigalu di Diu'), chì era probabilmente u so nome. Era amicu di Filippu, da Cana (Jn 1:45-51 & 21:2), circa 12 chilometri (3 ore’ marchjà) W. di u Mari di Galilea è 8 miglia N. di Nazareth.
  • Tumasgiu (Aramaicu) o Didimu (Grecu – i dui nomi significanu "u gemellu"). Era un dubbitu, ma leali (Jn 11:16 & 20:24-9).
  • Matteu ('rigalu di Ghjehova'), chjamatu ancu Levi ('unitu'), u figliolu di Alfeu. (c.f. Mt 9:9 (Matteu) cun Mk 2:14 & Lk 5:27 (Levi). Era un cullettore di tasse (da "publicanu") per i Rumani – un travagliu assai impopulare! Era di Capernaum (induv’ellu hè statu ancu Ghjesù c.f. Mt 4:13, 9:1, Mk 2:1). Questu era vicinu à u Mari di Galilea, 3½ milla S.W. di Betsaida.
  • Ghjacumu u figliolu di Alfeu. Nisuna di e referenze inferisce alcuna cunnessione di famiglia à Matthew, u so babbu avia u listessu nome.
  • Lebbaeus, chì era chjamatu Taddaeus (c.f. Mt 10:3 & Mark 3:18) ma ancu chjamatu "Judas di Ghjacumu".’ in Luke 6:16 è John 14:22. Ghjesù avia dui frateddi chjamati Ghjuda è Ghjacumu (c.f. Mt 13:55): ma ci hè dettu chì ùn anu micca cridutu in ellu durante u so ministeru terrestre (Jn 7:5 & Mk 3:21-32), dunque hè più prubabile chì Ghjacumu era u nome di u babbu.
  • Simone Zelotes (Grecu) o Kananiti (Aramaicu) – tramindui chì significanu "Zealot". I Zeloti eranu rivoluzionari ebrei anti-romani. Kananites significa ancu "abitanti di Canaan".’ (un termini chì copre una grande parte di l'Israele occidentale).
  • Judas Iscariote, Ghjesù,’ traditore. Hà guardatu i soldi; ma disonestamente (Jn 12:6).

2.1.2 I primi scontri

Jn 1:35 – 2:25. Ghjesù,’ i primi incontri cù Ghjuvanni (u discìpulu senza nome), Andrew, Simone, Filippu è Natanaele, ghjustu dopu a so tentazione in u desertu, ci dà una infurmazione preziosa nantu à a manera chì hà esercitatu a so dirigenza.

  • Prima di chjamà l'impegnu, Ghjesù li invitò à osservà (Jn 1:39).
  • Ellu vulia discìpuli chì avianu cuntatu u costu (c.f. Lk 14:25-33). (Of the 11, all but John would be martyred!)
  • Questa osservazione copre ogni parte di a so vita – micca solu u so ministeru publicu. Troppu spessu, ci cuncintramu nantu à i rigali di u ministeru di e persone è trascuratemu a so vita persunale.
  • Ghjesù li hà ancu passà tempu cù a so famiglia; chì ùn pò esse faciuli, cum'è i so fratelli ùn anu micca cridutu in ellu (Ghjuvanni 2:12 & 7:5). Pensate à questu – chì effettu avissi avutu à voi per vede tuttu questu?
  • Ghjesù ùn hà micca risentitu u scetticismu (Jn 1:45-51).
  • Hà datu un novu nome è una nova visione (Jn 1:42 & 50-1). Se avemu da guidà in modu efficace, duvemu piglià a ghjente oltre e so limitazioni in a manera ch'elli si vedenu è u so avvene. Avemu bisognu di dimustrà u so putenziale in Diu.
  • Si pigliò u prublema di cunnosceli personalmente (Jn 1:39 U tempu, Jn 1:42 principià a cunniscenza, Jn 1:43 cercandu, Jn 1:48 preghiera). Se ùn fate micca questu per quelli chì sò direttamente rispunsevuli di voi, quale altru serà?
  • Hà dimustratu a realità di ciò ch'ellu hà insignatu in u putere è l'impegnu persunale (Jn 2:11 & 17).
  • Evitò di piglià impegni eccessivi (Jn 2:23-5). Certi di sti cunvertiti duveranu esse genuini: ma, invece di dichjarà ellu stessu, è cerca o offre troppu, troppu prestu, Era dispostu à cunfidenza è aspittà.

2.1.3 Primu Discipulatu

Jn 3:22-4 & 4:1-3. Sti avvenimenti sò accaduti prima di l'arrestu di Ghjuvanni Battista, è dunque prima di qualcunu di i scontri cù i dodici chì sò descritti in l'altri vangeli (vede Mt 4:12 & Mk 1:14). Ancu se solu Ghjuvanni, Andrew, Simone, Filippu è Natanaele sò stati citati per nome, Acts 1:21-2 suggerisce chì tutti i dodici anu scontru à Ghjesù durante stu periodu.

Eppuru, Ghjesù avia digià principiatu à discipulare questi omi, ancu si, cum'è avemu da vede, ùn avianu ancu fattu un impegnu tutale à ellu. È questu implicava più di l'ascoltu. Ghjesù li avia digià battezendu altri (Jn 4:2)!

Nota chì questu era un battesimu di penitenza, senza impegnu persunale à Ghjesù (i primi riferimenti à questu sò Mt 28:19 è Acts 2:38; chì spiega perchè Ghjesù ùn battezeghja nimu). Ùn pudemu micca dumandà à una persona per battizà qualchissia in Ghjesù’ autorità s'elli ùn sò micca cumplettamente sottumessi stessi: ma ogni peccatore pò aiutà un altru à cunfessu i so piccati. Ghjesù era vulsutu à participà à i so discìpuli quant'è pussibule, u più prestu pussibule.

2.1.4 Tempu di decisione

Lk 5:1-11 (Mt 4:18-23). Finu à avà, i dodici sò discìpuli part-time. Dopu à Ghjesù’ cattura di pisci, Petru vede quantu pocu era u so pentimentu è u so impegnu. Ghjesù avà chjama i discìpuli per rinunzià tuttu per ellu.

In listessu modu, Ghjesù chjama Matteu, chì rinuncia subitu à u so travagliu di cullettore di tasse Mt 9:9-13, Mk 2:14-7 & Lk 5:27-32. Incidentally, Chì credi chì hè a sfarenza cruciale trà a festa d'addiu di Matteu è l'aspirante discepuli chì vulia andà à dì addiu à a so ghjente in casa? (Lk 9:61-2)?)

2.1.5 Sceglie i Dodici

Lk 6:12-6. Ancu s'è Ghjesù avia passatu assai tempu cù i so discìpuli, prima di decide quale numinari cum'è apòstuli, hà passatu tutta a notte in preghiera.

Questu duverebbe dà un sensu di l'impurtanza di esse assai attenti à quale nominemu à qualsiasi uffiziu in a chjesa..

Sottulineeghja ancu l'impurtanza di circà a direzzione di Diu, piuttostu chè di confià nantu à a nostra propria intelligenza. Hè faciule esse ingannatu da l'apparenze (1 Sam 16:6-7).

2.1.6 Un traditore per un amicu

Jésus savait sans doute depuis longtemps que Judas le trahirait (Jn 2:25). Mais il s'intéressait à lui de manière tellement insensible, ancu l'ultima sera, l'altri discìpuli ùn anu micca idea ch'ellu era u traditore. Allora si l'altri ti lascianu falà, ringrazià à Diu per ùn avè micca dettu in anticipu è chì, cuntrariu di Ghjuda, ci hè a speranza chì migliurà.

Nota i sementi di Ghjuda’ distruzzione in Jn 12:4-8. Probabilmente spende più per sè stessu quandu nimu ùn cerca; ma prova à calà a so cuscenza, truvendu difetti cù l'altri (in stu casu, Ghjesù,). Era solu ciò chì Satana aspittava (c.f. Matthew 26:6-16 & Luke 22:3-6). Prima di criticà l'altri, dumandate sempre, "Aghju mai fà cose cusì?"

2.2 Crunch Lezioni in Leadership

2.2.1 A natura di u Leadership

  • U Veru Leadership hè Servitu. Mt 20:20-9 & Jn 13:1-17. Totalmente sfarente di i capi ebrei (Mt 23:2-12).
  • L'autorità vene da esse sottu autorità. Mt 8:9, Lk 9:1-2, Jn 5:19-23, 15:4-17.

2.2.2 Principii chjave

  • A dispunibilità. Ùn pudete micca Cunduce s'ellu ùn ascolta micca! À Diu, in preghiera, è ancu à quelli sottu à voi (Mk 9:33-7).
  • Focus. Invece di pruvà à insignà à tutti, Ghjesù hà discìpulu uni pochi, è li hà amparatu à discipulare l'altri Mt 28:19. Stu principiu si applica ugualmente à i capi di a chjesa oghje - u nostru compitu primariu hè di equipà l'altri (vede Eph 4:11-2).
  • E persone chì pruvate è fallenu realizanu più di quelli chì ùn pruvate micca (p.e. Mt 14:25-32).
  • Delegazione è fiducia. Hà incuraghjitu i discìpuli à fà e cose (p.e. Mt 14:16, Lk 10:1-20).

2.2.3 Lezioni d'ughjettu

  • A dirigenza ùn dipende micca di e vostre risorse. Lk 10:3-4.
  • Duvete esse in pace per dà pace. Lk 10:5-6 (nota chì hè a vostra pace chì hè datu). Impartimu ciò chì simu piuttostu chè ciò chì dicemu.
  • I dirigenti devenu esse capaci di dà è di riceve. Lk 10:7-9. Hè un privilegiu di dà: ma quandu avemu umiliatu per riceve, pudemu ancu esse un mezzu di benedizzione à u donatore (p.e. Jn 4:6-15).

2.3 Sviluppu di u Ministeriu Apostolicu

2.3.1 Judas’ Sustituzione

Acts 1:15-26. I criteri di l'apòstuli per un rimpiazzamentu di Ghjuda revela chì u 12 ùn eranu micca i soli chì seguitanu Ghjesù in tuttu u so ministeru. Ùn sapemu quanti altri ci eranu; ma i dui megliu, Joseph Barsabas Justus è Matthias eranu ugualmente qualificati; è à a fine anu ricursu à scaccià in preghiera à sorte per sceglie trà elli.

Nota i circustanzi eccezziunali in quale sta pratica hè stata aduprata. Prima, anu cunsideratu i criterii scritturali chì guvernanu a scelta, poi l'idoneità di i candidati, senza dubbitu cumpresu ciò chì elli stessi sapianu di u caratteru murali di questi omi. Solu tandu, truvendu nunda à sceglie trà elli, anu dumandatu un segnu. Ùn dumandate micca segni s'ellu ci sò ragioni scritturali è murali perchè duvete o ùn deve micca fà una certa scelta.

Certi studiosi anu dichjaratu chì l'apòstuli anu fattu un sbagliu in l'appuntamentu di Matthias, è chì u dodicesimu apòstulu duveria esse Paulu. Questu hè dubbitu per dui motivi principali: prima, Paul ùn era micca un tistimone di u ministeru terrenu di Ghjesù, a morti è a risurrezzione (Acts 1:21-2) è, secunnu, si presume chì ci duverebbe esse solu 12 apòstuli.

Ma chì hè di Ghjiseppu, u quasi apòstulu? Ùn pudemu micca tutti esse apòstuli: ma immaginatevi in ​​a so pusizioni. Avresti sulked, arrabbiatu à Diu per ùn avè micca sceltu, o statu ghjilosu di Matthias? Cumu reagisce se u ministeru di un fratellu riceve più attenzione chè u vostru? Quale hà u dirittu di sceglie? À quale serve, è per quale ragione?

2.3.2 U rolu di Petru

Avvisu in u sopra chì, puru siddu Petru principia u prucessu, a decisione hè fatta corporativamente (cf. Acts 1:15,23,24,26).

Mt 16:19 hà suscitatu un grande dibattitu trà cattolici è protestanti, soprattuttu nantu à a quistione di s'ellu "ssu scogliu" significa Petru, a so cunfessione di fede in Ghjesù, o Ghjesù stessu. E parolle seguenti di Ghjesù, 'Vi daraghju e chjavi di u regnu di i celi, è tuttu ciò chì liate nantu à a terra serà ligatu in u celu, è tuttu ciò chì vo perte nantu à a terra sarà loosed in u celu.' sò indirizzati à Petru individualmente, cunfirmendu u rolu principali di Petru trà l'apòstuli. Ma hè periculosu di custruisce duttrini nantu à interpretazioni discutibili di un versu. In Mt 18:18, Ghjesù face una prumessa simile à tutti i so discìpuli; chì mostra sta autorità ùn hè micca limitatu à Petru o ancu solu l'apòstuli (salvu ùn pensate Mt 18:19 s'applica ancu solu à elli!).

Petru era u capu generale, cum'è indicatu da Ghjesù (Lk 22:31-2, Jn 21:15-7). Ma s'è guardemu à e pratiche attuali di a chjesa primitiva vedemu chì, cum'è sopra, e decisioni sò basate nantu à un discernimentu corporativu di a vulintà di Diu. Petru ùn hà micca un votu decisivu, o ancu necessariamente a parolla finale (vede quì sottu). Nè era sopra l'errore o a correzione (Gal 2:11-4). A dirigenza ùn dà micca infallibilità, o dà u dirittu à u capu di ignorà i cunsiglii di l'altri cun discernimentu spirituale.

2.3.3 Ghjacumu

In Acts 8:1 & 14 a dirigenza pare sempre esse solu in manu di l'apòstuli. In listessu modu Acts 9:27, descrivendu a prima visita di Paul à a chjesa in Ghjerusalemme ùn face micca menzione di l'anziani, ma solu l'apòstuli. Ma Paul dice in Gal 1:15-19 chì trè anni dopu à a so chjama visitò Petru in Ghjerusalemme è, più interessante, chì Ghjesù’ fratellu Ghjacumu era ancu cunsideratu cum'è un apòstulu. Apparentemente l'altri apòstuli eranu alluntanati à questu tempu (cf Gal. 1:19), è Ghjacumu era avà parte di a dirigenza di Ghjerusalemme.

(Hè difficiule di data Gal 1:15-24&2:1-10, cum'è correlazione cù Acts 9:26-30, 11:29-30&12:1-25, 15:1-30 è a tistimunianza di Paul in Acts 22:17-21 presenta qualchi prublemi. Ci sò duie spiegazioni pussibuli. Prima, u Acts 9:27 A riunione pare chì ùn hè statu più cà una audizione per decide s'ellu era sicuru di lascià à Paul associà cù a chjesa.. Dapoi Gal 1:15 principia da a so chjama à pridicà trà i pagani, Pàulu ùn hà micca pensatu chì questu avia una pertinenza duttrinale per u so ministeru gentile: in stu casu Gal 1:18 è Acts 22:17-21 pò riferisce à a so visita in Acts 11:29-30&12:1-25, cù a visione ch'ellu descrive prima di l'avvenimenti in Acts 13:1-3. A visita descritta in Gal 2:1-10 Tandu serà quellu descrittu in Acts 15:1-30, dopu à u so primu viaghju missiunariu. In alternativa, pò esse solu cusì Gal 1:17-8 descrive un intervalu di trè anni trà a cunversione di Paul è a so ammissione à a chjesa di Ghjerusalemme, in Acts 9:27; chì mette a ricunniscenza di l'apostulatu di Ghjacumu un pocu prima. Avà favurisce l'ultima spiegazione, comu pari chì a seconda visita di Paul, chì era solu per u scopu di furnisce l'aiutu di succorsu à l'anziani (Acts 11:28-30), hè accadutu durante un periodu di persecuzione severa (Acts 12:1-25); quandu ancu l'apòstuli avianu un cuntattu limitatu cù l'altri (cf. Acts 12:17). Ùn ci hè micca menzione di alcuna riunione diretta trà Paulu è Ghjacumu o alcunu di l'apòstuli durante sta visita; chì spiegherebbe perchè Paul ùn l'hà micca menzionatu in Gal 1:15-24&2:1-10.)

L'istruzzioni di Petru à a chjesa per dì a nutizia di a so fuga 'à Ghjacumu è i fratelli’ in Acts 12:17 suggerisce chì era u capu efficace di a chjesa in l'absenza di Petru. A so preeminenza hè ancu più apparente in u so rolu in u dibattitu nantu à a circuncisione in Acts 15:13-22, induve ellu pare esse datu l'ultima parolla nantu à u prublema.

Quandu Paul torna in Ghjerusalemme per l'ultima volta, si prisenta davanti à Ghjacumu, in presenza di l'anziani (Acts 21:18). Hè l'unicu chjamatu per nome, inferendu chì era u capu ricunnisciutu: ancu s'ellu ci vole à nutà chì a pruposta fatta à Paul hè chjaramente dipinta cum'è una risposta cullettiva. Ùn ci hè micca menzione di alcunu di l'altri apòstuli: sia a so identità era stata fusa in quella di l'anziani o, più prubabilmente, operavanu in regioni più distanti.

2.3.4 Altri apòstuli

Ùn sapemu micca precisamente quanti altri omi in u Novu Testamentu anu datu u titulu di "apòstulu".. Paul, in 1 Cor 15:5-7 dice chì Ghjesù hè statu vistu da Petru, poi i dodici, poi da 500 fratelli subbitu, poi da Ghjacumu, poi da "tutti l'apòstuli", è infine da Paul stessu. A frasa "tutti l'apòstuli".’ pò esse solu una riferenza à i dodici plus James; o pò indicà chì ancu prima di a cunversione di Paul ci era altri chì eranu ricunnisciuti cum'è apòstuli.

In Acts 14:4 & 14 truvemu Paulu è Barnabus tutti dui identificati cum'è apòstuli, purtendu u numeru di apòstuli cunnisciuti à 15. Paul si discrive regularmente cum'è tali in e so lettere.

Andronicu è Ghjunia (Rom 16:7) sò a volte citati ancu: ma hè discutibile se l'espressione, 'di nota trà l'apòstuli,’ significa chì elli stessi eranu apòstuli o solu chì eranu ben pensati da l'apòstuli.

'Apòstulu’ era una parolla greca ordinaria (significatu, "quellu chì hè mandatu fora", o "messaggeru") chì fù aduttatu dopu cum'è un titulu. Hè da nutà chì ci sò trè altre referenze NT, ùn hè micca normalment traduttu cum'è "apòstulu", chì l'utilizanu ancu: John 13:15, 2 Cor 8:23 (ri. Titus) è Phil 2:25 (Epafroditu). In ogni casu, a parolla hè aduprata senza l'articulu definitu; è in l'absenza di altru supportu contextuale ùn pudemu micca esse sicuru chì hè intesu cum'è un titulu piuttostu cà solu significatu "messaggeru".’ in questi casi. À l'altru finale di a scala, Ghjesù hè ancu discrittu cum'è, 'l'Apòstulu,’ in Heb 3:1.

2.3.5 Un rolu transitoriu?

U requisitu uriginale per i ‘dodici’ era ch'elli duveranu esse discìpuli da u tempu di u battesimu di Ghjuvanni finu à l'ascensione, per ch'elli ponu esse tistimunianzi di Ghjesù’ risurrezzione (Acts 1:21-2). Ancu s'è stu criteriu ùn hè micca applicatu à Ghjacumu, assai menu à Paul, certi sustene chì 1 Cor 15:5-8, accumpagnatu cù 1 Cor 9:1, indica chì avè veramente vistu Ghjesù risuscitatu era un prerequisitu per l'apostolatu. Da questu hè affirmatu chì l'apòstuli eranu solu per a chjesa primitiva. Tuttavia, una tale cunclusione hè essenzialmente circustanza. Ancu s'è l'esempii di persone chì sò chjamati apòstuli dopu à a fine di l'era di u NT ùn saranu micca naturali in l'Scrittura, un esame più attentu di questi è altri passaghji dà boni motivi per dubbità una tale cunclusione.

Prima, guardemu di novu 1 Cor 15:7-8: 'Allora apparsu à Ghjacumu, poi à tutti l'apòstuli, è l'ultimu di tuttu hè apparsu ancu à mè, quantu à unu natu anormalmente.’ Quandu Paul dice, 'tutti l'apòstuli,’ chjaramente ùn vole ancu dì, 'tutti quelli chì sò avà apòstuli,’ à dì, 'tutti quelli chì saranu mai;’ postu chì i so prossime parolle facenu chjaru chì ùn era micca cumpresu ellu stessu. Dunque pudemu applicà in modu affidabile sta frasa solu à quelli chì eranu apòstuli à l'epica di Ghjesù’ apparenza. È si Paulu s'escludeva ellu stessu, ùn pudemu micca suppone ch'ellu includia Barnabas, chì hè primu chjamatu apòstulu à tempu à Paulu (Acts 14:4). Allora in Barnabas avemu un apòstulu di quale ùn ci hè micca un tistimunianza chjaru chì hà vistu u Cristu risuscitatu..

L'osservazione di Paul in 1 Cor 9:1, 'Ùn sò micca liberu? Ùn sò micca un apòstulu? Ùn aghju micca vistu Ghjesù Cristu u nostru Signore?’ forma una seria di dumande retorica, ognuna di quali dà un pesu à una premessa basica; vale à dì, 'Chì drittu avete à ghjudicà mi?’ (vede 1 Cor 9:3 in avanti). Ùn ci hè nunda quì per suggerisce chì ellu prova di definisce i prerequisiti per l'apostulatu. Altrimenti, quale hè u significatu di a so quistione, 'Ùn sò micca liberu?’; chì hè una parte integrante di a listessa serie?

nc'est, l'esperienza di Paul era significativamente sfarente da quella di i dodici è Ghjacumu in quantu hà vistu una visione di Ghjesù dopu l'ascensione.. A ghjente dice ancu di avè visioni di Ghjesù oghje; dunque ancu s'è una tale sperienza era un requisitu per l'apostulatu, puderia ancu esse candidati potenziali. Ma cumu si ghjudicaria a validità di una tale pretensione?

Era una materia relativamente simplice per stabilisce quale era veramente statu cun Ghjesù, è l'Scrittura hè chjaru chì l'inchiesta dovuta hè stata fatta quandu nominava Matthias. Tuttavia, in u casu di Paulu è Barnabas, chì sò chjamati apòstuli solu dopu ch'elli eranu stati mandati da Antiochia (cf. Acts 13:1-3 & 14:4), ùn ci hè micca suggerimentu di alcuna indagazione per esse o micca vistu à Ghjesù. Ancu per qualchissia chì hà sappiutu cumplettamente Acts 1:21-2 criteriu, divintà un apòstulu era ultimamente una materia di scelta di Diu (Acts 1:23-6). In u casu di Paulu è Barnabus, l'enfasi era nantu à appuntamentu da u Spìritu Santu à un compitu specificu..

Hè particularmente significativu chì, mentri l'esigenza primaria per i dodici era chì anu da esse tistimoni di Ghjesù’ risurrezzione (Acts 1:22), in Acts 13:31 Pàulu è Barnabus evitanu puntualmente di discrive in questi termini; riservà stu rolu à quelli chì ‘vintavanu cun ellu da Galilea à Ghjerusalemme.’ Cusì avemu una indicazione chjara chì a funzione di l'apòstuli successivi hè stata percepita per esse significativamente sfarente da quella di i dodici in questu rispettu particulare..

Da questu pare chì, mentri i dodici (è in una misura minore, Ghjacumu) occupava un locu unicu cum'è testimoni oculari di Ghjesù’ vita è risurrezzione, era ricunnisciutu in i tempi di u Novu Testamentu chì ci era altri chì u ministeru è a funzione in a chjesa li dava u dirittu di esse chjamati "apòstuli".’ Pudemu esse attenti à l'usu di stu tìtulu oghje per u timore di l'ingenu spirituale: ma questu ùn hè micca dì chì ùn pò esse micca quelli chì anu ministeri simili à quelli di l'apòstuli dopu.

2.3.6 Caratteristiche generale di un apòstulu

L'apòstuli eranu vistu cum'è un rigalu di u ministeru datu à a chjesa da Cristu (1 Cor 12:28-9 & Eph 4:11-2). Eranu custruttori di chjese. In 1 Cor 9:2 Paul cumenti, 'Ancu s'ellu ùn pò esse un apòstulu à l'altri, di sicuru sò per voi! Perchè tù sì u sigillo di u mo apostolatu in u Signore.’ Chjaramente, hà vistu a chjesa chì avia stabilitu cum'è un signu di a so qualificazione cum'è apòstulu.

I dodici avianu chjaramente un ministeru soprannaturale (cf. Acts 5:12). Hè evidenti chì Paul hà cunsideratu questu com'è una prova necessaria di l'apostulatu; per in 2 Cor 12:12 dici, 'E cose chì marcanu un apòstulu – segni, miraculi è miraculi – sò stati fatti trà voi cun grande perseveranza.’

Tuttavia, queste cose solu ùn facenu micca un apòstulu! Filippu hà fattu u pioniere di a chjesa in Samaria è hà avutu un segnu dopu à u ministeru (Acts 8:5-13): ma ùn hè mai statu chjamatu apòstulu; solu cum'è evangelista (Acts 21:8). Per capisce perchè, duvemu nutà duie altre caratteristiche di l'apòstuli.

Prima, l'apòstuli eranu omi cun autorità spirituale in materia di guvernu è duttrina di a chjesa (Acts 2:42, 15:2-6, 16:4, 1 Cor 5:3-5, 2 Cor 10:2-11 & Gal 1:8-9). (U rolu duttrinale era particularmente impurtante prima chì i testi NT sò stati scritti com'è un mezzu di priservà a purità di l'evangelu è di determinà cumu si deve esse appiicatu à situazioni novi., cum'è a cunversione di i Gentili. Nota però chì allora, cum'è avà, a prova di l'acidu era cumu ogni duttrina ligata à l'insignamenti specifichi di Ghjesù è u corpu esistente di l'Scrittura.; è solu dopu à l'insignamenti di i dodici è l'apòstuli dopu (cf. Mk 8:38, Acts 15:7-21, Gal 1:8, 2:2 & 2:14).)

In u casu di Filippu, hà datu u populu u Vangelu: ma ci era un bloccu stradale quandu si trattava di purtalli in un locu induve puderanu riceve u putere di u Spìritu Santu.. Questu ùn hè micca sguassatu finu à chì a chjesa di Samaria hè stata sottu à u ministeru di l'apòstuli (Acts 8:14-25).

Comu nutatu prima, apòstulu significa "messaggeru".,’ o, ‘quellu chì hè mandatu.’ Ancu s'ellu ùn ci hè micca dubbitu chì u Spìritu Santu era cun Filippu, ùn avia ricevutu nisuna autorità specifica da a chjesa per pridicà l'evangelu in Samaria. Comu tali, hà avutu una unzione; ma micca l'autorità necessaria per stabilisce a chjesa.

Una seconda chjave distintiva trà quellu chì simpricimenti pianta una chjesa è un apòstulu pare esse una cummissione specifica da u Spìritu Santu per fà sta funzione.. Cum'è Filippu, quelli chì piantò a chjesa in Antiochia (Acts 11:19-21) ùn sò micca riferiti cum'è apòstuli. Ancu s'è a chjesa hè stata purtata sottu à l'autorità di l'apòstuli mandendu Barnabus cum'è u so rappresentante (Acts 11:22-4), nè quì nè prima Luca ne descriva Barnabus cum'è un apòstulu; simpricimenti comu "un omu bonu"., pienu di u Spìritu Santu è di a fede ". Ancu più tardi Acts 13:1 solu u classa trà i "prufeti è i maestri".’ Ma dopu chì Paul è Barnabus sò stati mandati da a chjesa di Antiochia à l'offerta di u Spìritu Santu, cumencia à chjamà i dui apòstuli. (Acts 14:4).

Nota chì ùn hè micca una questione di l'apòstuli in Ghjerusalemme chì anu urdinatu à a chjesa in Antiochia per ghjunghje in questu modu.; nè ùn ci hè nisuna evidenza di qualcunu chì era presente chì era digià ricunnisciutu com'è apòstulu. Questa era una iniziativa di u Spìritu Santu (Acts 13:2 & 4) chì hè statu ricunnisciutu è appruvatu da a chjesa lucale (Acts 13:3 & 14:26-7). Ancu s'è l'autorità spirituale dipende almenu in parte da l'esistenza di relazioni ghjuste à altre autorità urdinate da Diu in a chjesa.: a chjama apostolica hè essenzialmente una chjama di Diu, cum'è Paul stessu sottolinea in Gal 1:1.

Pò esse ancu nutatu chì tutti l'apòstuli avianu ministeri translocali; essendu cuncernatu cù a creazione o a sorveglianza di più di una chjesa. Questu ùn significava micca necessariamente chì viaghjanu assai: ci hè dettu chì era i credenti ordinariu, micca l'apòstuli, chì eranu rispunsevuli di l'esplosione iniziale di a chjesa da Ghjerusalemme (Acts 8:1-4). Ghjacumu pare avè passatu a maiò parte di u so tempu in Ghjerusalemme: ma a so epistola mostra a so preoccupazione per tutta l'ala ebraica di a chjesa (Jas 1:1).

U cumentu di Paul in 1 Cor 9:2 , 'Ancu s'ellu ùn pò esse un apòstulu à l'altri, di sicuru sò per voi!’ hè interessante, cum'è indica chì Paul hà vistu l'apostulatu in termini parenti. Un omu puderia micca esse vistu cum'è un apòstulu da a chjesa in tuttu; ma ancu esse un apòstulu à una parte di questu. Videmu stu pensamentu ancu in Gal 2:6-9 induve Paul osserva, 'Per Diu, chì era à u travagliu in u ministeru di Petru cum'è apòstulu di i Ghjudei, era ancu à u travagliu in u mo ministeru cum'è un apòstulu à i Gentili.’ Sembra chì ci sò gradi di apostolatu, chì varieghja da a chjesa lucale à a chjesa mundiale. S'ellu hè u casu, duvemu esse cusì attenti à aduprà u terminu oghje, sempre chì avemu cura di definisce e limitazioni di tali ministeri è ùn lasciate micca chì u tìtulu diventerà un mezzu di agrandamentu persunale.?

(Ritorna à u cuntenutu / Cuntinuà a lettura)

Andà à: About di Ghjesù, home page Liegeman.

criazioni Page da Kevin u rè

1 pensa à "guvernu & Ministeru di a la Chiesa, presto

Lascià una Comment

Tù dinù ponu aduprà a funzione cumentu à dumandà una quistioni pirsunali: ma si tantu, pònnere coordonnées è / o di statu chiaramenti s'è vo ùn vulete a vostra identità à esse fatta publicu.

nutà: Comments sò sempre muderatu prima di a pubblicazione; tantu ùn vi affaccà: ma nè vi si pò unreasonably ricusatu.

nomu (vuòti)

Email (vuòti)