U peccatu è a Chjesa

U peccatu è a Chjesa

Storicamente parlendu, a chjesa hà spessu fiascatu à campà à Ghjesù’ normi. Hè una situazione accettabile?

Cliccate quì per vultà à Can We Do No Wrong?, o nantu à ogni di l 'àutri temi sottu:

E dopu à a Resurrezzione?

Pò esse sustinutu chì i discìpuli ùn sò micca veramente cunvertiti finu à dopu à Ghjesù’ risurrezzione; Dans ce cas, on pourrait se demander si l'attitude que Jésus a adopté envers le péché pendant son ministère terrestre reflète précisément ce qu'il attend de ses disciples maintenant.. Benintesa, Ghjesù ùn era micca fisicamente presente assai spessu dopu. L'unicu esempiu evidenti di ellu chì tratta personalmente un prublema di peccatu durante e so apparizioni post-resurrezzione hè a so cunversazione cù Petru.: ma cum'è chì si tratta di a negazione di Petru prima di a crucifixion (Jn 21:15-19), ùn tratta micca sta quistione.

Ma Ghjesù ci hà dettu chì, dopu à a so risurrezzione, u Spìritu Santu (u Cunsigliu è u Spìritu di a verità) venia.

Tuttavia, vi dicu a verità: Hè à u vostru vantaghju chì mi ne vai, perchè s'e ùn ne và, u Cunsigliu ùn vinarà à voi. Ma si và, Ti mandaraghju. Quandu hè ghjuntu, ellu cundannarà u mondu nantu à u peccatu, circa a ghjustizia, è nantu à u ghjudiziu; circa u peccatu, perchè ùn crede micca in mè; circa a ghjustizia, perchè andaraghju à u mo Babbu, è ùn mi vedrai più; circa ghjudiziu, perchè u principe di stu mondu hè statu ghjudicatu. “Aghju ancu parechje cose à dì, ma ùn li pudete micca suppurtà avà. Tuttavia quandu ellu, u Spìritu di a verità, hè ghjuntu, ellu vi guidà in tutta a verità, perchè ùn parrarà micca da ellu stessu; ma tuttu ciò ch'ellu sente, ellu parlerà. Ellu vi dichjarà e cose chì venenu. Ellu mi glorificarà, perchè ellu pigliarà da ciò chì hè u mio, è vi dichjarà. (Joh 16:7-14)

So, s'è no vulemu cunnosce à Ghjesù’ attitudine à u peccatu trà i so seguitori, duvemu circà à vede cumu u Spìritu Santu hà trattatu u peccatu in a prima chjesa cristiana.

Anania è Sapphira

U primu esempiu hè un avvertimentu salutariu à quellu chì puderia esse tentatu di ghjustificà una attitudine più indulgente versu u peccatu..

Ma un certu omu chjamatu Ananias, cù Sapphira, a so moglia, vendu un pussessu, è mantene una parte di u prezzu, a so moglia ancu esse cuscente, è purtò una certa parte, è u pusò à l'apòstuli’ pedi. Ma Petru disse, “Ananias, perchè Satanassu hà pienu u vostru core per menti à u Spìritu Santu, è di mantene una parte di u prezzu di a terra? Mentre l'avete tenutu, ùn era micca u vostru propiu? Dopu chì hè statu vindutu, ùn era micca in u vostru putere? Cumu hè chì avete cuncipitu sta cosa in u vostru core? Ùn avete micca mentitu à l'omi, ma à Diu.” Ananias, à sente queste parolle, cascò è morse. Una grande paura ghjunse à tutti quelli chì anu intesu queste cose. I giuvanotti s'arrizzò è l'impaccheru, è l'anu purtatu fora è l'anu intarratu. (Act 5:1-6)

Circa trè ore dopu, a so moglia, senza sapè ciò chì era accadutu, intrutu. Petru li rispose, “Dimmi s'è tù vendi a terra per tantu.” Ella disse, “Iè, per tantu.” Ma Petru li dumandò, “Cumu hè chì avete accunsentutu inseme per tentà u Spìritu di u Signore? Eccu, i pedi di quelli chì anu intarratu u vostru maritu sò à a porta, è vi purteranu fora.” Ella cascò subitu à i so pedi, è mortu. I ghjovani sò intruti è a truvaru morta, è l'anu purtatu fora è l'anu intarratu da u so maritu. Una grande paura ghjunse in tutta l'assemblea, è nantu à tutti quelli chì anu intesu queste cose. (Act 5:7-11)

Nota, cumunqui, chì ùn era micca u so egoismu chì hà purtatu stu ghjudiziu annantu à elli: era u so tentativu di ingannà Diu è ammuccià u so piccatu. L'Scrittura dice, “Quellu chì dissimule i so piccati ùn prospera, ma quellu chì li cunfessa è li rinunce trova misericordia” (Pro 28:13). Ddu incidente hè finitu male per i deceivers; ancu s'ellu hà amparatu una lezione vitale à a chjesa in tuttu. U prossimu principia male ma finisci bè.

Vedove trascurate

Avà in quelli ghjorni, quandu u numeru di i discìpuli si multiplicava, una lagnanza nasce da l'ellenisti contr'à l'Ebrei, perchè i so veduvi eranu trascurati in u serviziu di ogni ghjornu. I dodici chjamavanu a multitùdine di i discìpuli è dissenu, “Ùn hè micca appruvatu per noi di abbandunà a parolla di Diu è serve tavule. Dunque sceglite trà voi, fratelli, sette omi di bonu rapportu, piena di u Spìritu Santu è di saviezza, quale pudemu nomina nantu à questu affare. Ma continueremu fermamente in a preghiera è in u ministeru di a parolla.” (Act 6:1-4)

Queste parolle piacevanu à tutta a multitùdine. Hanu sceltu Stephen, un omu pienu di fede è di u Spìritu Santu, Filippu, Prochorus, Nicanoru, Timon, Parmenas, è Nicolau, un proselitu di Antiochia; qu'ils mettent devant les apôtres. Quandu avianu pricatu, li pusonu e mani. A parolla di Diu cresce è u numeru di i discìpuli si multiplicò in Ghjerusalemme assai. Una grande cumpagnia di i preti era ubbidienti à a fede. (Act 6:5-7)

Cuminciamu cù una situazione chì implica inuguaglianza razziale è grumbling; una situazione chì puderia esse facilmente purtatu à una scissione di a chjesa, cù tutte e ferite è dannu durevule chì questu tipicamenti implica. O puderia esse facilmente deviatu l'apòstuli da u scopu principale di u so ministeru. L'apòstuli ùn anu ghjudicatu nè cundannatu nimu. Invece, anu purtatu a materia à l'apertu. Ùn escludenu nimu da u prucessu di decisione cum'è un "potenziale troublemaker".;’ nè ùn anu pigliatu u cuntrollu di a situazione stessi. Invece, focalizzanu l'attenzione di u populu nantu à a necessità di l'unzione è a saviezza di u Spìritu Santu. Allora cunfidanu a ghjente per circà à Diu inseme per truvà l'omi chì puderanu risponde megliu à a necessità.

Chì? Ùn ci era micca pentimentu? Ancu s'ellu ùn ci era micca una chjama publica à u pentimentu, u pentimentu era in u core di ciò chì hè accadutu. A ghjente hà cambiatu a manera di pensà à u prublema - è l'altri. Sò stati cunciliati, cercò à Diu è hà travagliatu inseme per truvà una suluzione chì hà travagliatu per tutti. So, invece di ferite è ostaculi, ci era benedizzione è crescita.

Una cumunità riformata

In fattu, s'è no guardemu più vicinu à a chjesa primitiva, truvamu chì tuttu u so modu di vita era unu di pentimentu.

Cuntinueghjanu fermamente in l'apòstuli’ l'insignamentu è a fraternità, in a ruttura di u pane, è preghiera. A paura ghjunse in ogni ànima, è parechji miraculi è segni sò stati fatti per mezu di l'apòstuli. Tutti quelli chì crèdenu eranu inseme, è avia tutte e cose in cumunu. Anu vindutu i so pussidimenti è i so beni, e li distribuì a tutti, secondu chì qualchissia avia bisognu. Ghjornu per ghjornu, cuntinuendu fermamente cun un accordu in u tempiu, e spezza u pane in casa, pigghianu u so manghjà cun allegria è unicità di core, lodendu à Diu, è avè favore cù tuttu u populu. U Signore aghjunghje à l'assemblea ghjornu per ghjornu quelli chì eranu salvati. (Acts 2:42-47)

Comparate questu cù a descrizzione di Ghjuvanni Battista di ciò chì deve esse u pentimentu:

“Fate dunque frutti degni di penitenza, è ùn cuminciate micca à dì trà voi, "Avemu Abraham per u nostru babbu;’ perchè vi dicu chì Diu hè capaci di crià figlioli à Abraham da sti petre! Ancu avà l'ascia si trova ancu à a radica di l'arburi. Dunque ogni arbre chì ùn porta micca frutti boni hè tagliatu, è ghjittatu in u focu.” A multitùdine li dumandò, “Chì allora duvemu fà?” Li rispose, “Quellu chì hà dui mantelli, ch'ellu dà à quellu chì ùn hà micca. Quellu chì hà da manghjà, ch'ellu faci u listessu.” I cullettori di l'imposte sò ancu ghjunti à esse battezi, è li dissenu, “Maestru, chì duvemu fà?” Li disse, “Cullate micca più di ciò chì vi hè designatu.” I suldati li dumandò ancu, dicendu, “E di noi? Chì duvemu fà?” Li disse, “Estorta da nimu cù a viulenza, nè accusà nimu ingiustamente. Siate cuntenta cù u vostru salariu.” (Luk 3:8-14)

Avemu bisognu di capisce chì l'aspettu più impurtante di u pentimentu hè a riforma: ùn dispiace micca. Diu ùn vole micca chì campemu in un statu constante di dolu per i fallimenti passati. Semu pardunati è ùn campemu più sottu a cundanna. Avà duvemu fucalizza nantu à spressione i valori di Diu in a manera di campà. Quandu avemu ricurdatu u nostru passatu, hè di riflette à u prezzu chì Ghjesù hà pagatu per noi è di rallegra in a so misericòrdia. Hè ciò chì facianu sti primi cristiani, cumu si spartevanu ciò ch'elli avianu l'un à l'altru è "rompevanu u pane".’ inseme.

Circuncisione

U prossimu prublema maiò chì hè vinutu era una disputa nantu à se i Gentili (non ebrei) duvia esse circuncisu.

Certi omi sò ghjunti da Ghjudea è insignò à i fratelli, “A menu chì ùn site circuncisu dopu à l'usu di Mosè, ùn pudete micca esse salvatu.” Dunque, quandu Paulu è Barnabas avianu micca una piccula discordia è discussione cun elli, anu numinatu Paulu è Barnabas, è certi altri di elli, per cullà in Ghjerusalemme à l'apòstuli è l'anziani nantu à sta quistione. (Act 15:1-2)

Questa era una quistione cumplessa chì meritava un articulu sanu in u so dirittu. U puntu principale di pertinenza à questu articulu hè di osservà chì u prublema hè stata perchè, ancu s'è e duie parti credenu sinceramente ch'elli eranu in u dirittu, almenu un latu duvia esse in u male è avissi a 'pentiti’ di a so vista. Prima, questu dimostra chì i cristiani ùn sò micca infallibili è ponu sbaglià e cose, ancu quandu si tratta di interpretà a Scrittura. Se micca risolta, risulterà in divisioni è danni; dunque i dui lati avianu bisognu à esse disposti à sottumette i so punti di vista à u ghjudiziu cullettivu di a chjesa. Siconda, a chjesa cum'è un sanu duvia sottumette e so opinioni persunali à a guida di u Spìritu Santu. Era ghjuntu cum'è un scossa per tutti i cristiani ebrei (cumpresi Petru) per scopre chì u Spìritu Santu venia nantu à i Gentili incircuncisi. Ma, fighjendu l'evidenza, ùn pudianu aiutà, ma cuncludi ch'ellu era; è chì dunque avianu bisognu di rivisione a so intelligenza di e Scritture

Paul è Barnabas

Pocu dopu à questu, avemu leghje di un prublema trà Paul è Barnabas:

Dopu qualchì ghjornu, Paul disse à Barnabas, “Riturnemu avà è visitate i nostri fratelli in ogni cità in quale avemu proclamatu a parolla di u Signore, per vede cumu si facenu.” Barnabas hà pensatu à piglià Ghjuvanni, chì si chjamava Marcu, cun elli ancu. Ma Paulu ùn hà micca pensatu chì era una bona idea di piglià cun ellu qualchissia chì s'era ritirata da elli in Panfilia., è ùn andò cun elli à fà u travagliu. Allora a disputa hè diventata cusì forte chì si separanu l'una di l'altru. Barnabas pigliò Marcu cun ellu, è si n'andò in Cipru, ma Paulu hà sceltu Silas, è esce, essendu ricumandatu da i fratelli à a grazia di Diu. Passò per Siria è Cilicia, rinfurzà l'assemblee. (Act 15:36-41)

Stu incidente suscite dui prublemi. Ci hè u fattu chì u disaccordu hà fattu chì Paul è Barnabas si separanu. È sottu à questu hè u fattu chì Paul ùn era micca preparatu à abbandunà u fallimentu precedente di Ghjuvanni Marcu, quand'ellu li avia abbandunati durante u so ultimu viaghju missionariu. Sembra chì tutti i trè sò culpabili in diversi modi: Marca per a diserzione; Barnabas per esse apparentemente u primu à esce, piglià Mark cun ellu; è Paulu per ricusà di pardunà è dà à Marcu una altra chance.

U grande prublema quì ùn hè micca tantu di quale era in u dirittu: ma cumu si trattava a situazione è induve era u pentimentu. Sembranu esse separati prima chì u prublema puderia esse risolta bè. Mark avia sbagliatu di disertà: ma s'era pentitu è ​​avà era dispostu à andà di novu. Barnabas’ u desideriu di dà à Marcu una altra chance era cumplettamente in linea cù Ghjesù’ insignamentu nantu à u pirdunu (Luk 17:3-4) è piglià Mark à Cipru hà avutu sensu, cum'è Marcu avia statu cun Paulu è Barnabas durante quella parte di u so viaghju (Acts 13:4-13): ma u timing di a so partenza lascia un segnu d'interrogazione nantu à se u so disaccordu cù Paul hè statu risoltu o micca.. Ùn ci hè nisuna indicazione chjara chì Paul avia cambiatu idea: ma cù Barnabas andatu, ci era pocu chì puderia fà à quellu puntu. Hè un statu di affari insatisfactoriu; è un ricordu utile chì tali situazioni potenzialmente dannosi ponu accade, ancu trà i cristiani nati di novu, s'ellu ùn hè micca trattatu bè.

A Copertura di Grazia

Ma ci hè un antidotu, ancu in tali circustanze difficili; a grazia di Diu. A chjesa hà pricatu per grazia per copre a situazione; è chì, in tempu debitu, era ciò chì hè accadutu. Mark hà fattu bè. Quandu in Roma, Paul hà scrittu à Timoteu dicendu, “Pigliate Mark, è portalu cun voi, perchè mi hè utile per u serviziu” (2Tim 4:11). È Marcu hè ghjuntu: Col 4:10 u listinu cum'è unu di i cumpagni di Paul in Roma.

Torna à u riassuntu

U Ghjesù di l'Apocalisse

Avvertimenti à e Chjese

Si guardemu à e lettere à e chjese, in Rev 2:1-3:22, vedemu una quantità di avvirtimenti severi nantu à a pena chì deve esse aspittatu se e chjese cuntinueghjanu in i so peccati attuali. Solu duie chjese, Smirne (Rev 2:8-11) è Filadelfia (Rev 3:7-13) ùn sò micca urdinati di pentimentu. Eppuru, quandu avemu cunsideratu a natura grossa di certi di sti peccati, hè ancu una questione di qualchì maraviglia chì ùn sò micca digià stati cacciati. Invece, Ghjesù li urge sempre versu a purificazione è u pirdunu. Ma l'altra sorpresa hè chì trà i 'cinqui difetti’ sò trè chì i peccati maiò sò, rispettivamente: lascendu u so primu amore (Efesu, Rev 2:1-7), avè senza opere 'perfettatu’ (Sardi, Rev 3:1-6) e tiepidezza (Laodicea, Rev 3:14-22). Ghjesù hè sempre definisce u so standard cum'è esse di strive versu a perfezione, cù i cori ardenti d'amore. Cumpagnia ùn farà micca.

U leone è l'agnellu

Rev 5:1-14 presenta una visione di un rotulu sigillatu; scritta da i dui lati, indiquant qu'il contient des jugements sévères (c.f. Ez 2:10). Ma inizialmente nimu pò esse truvatu chì hè degnu di apre.

Unu di l'anziani m'hà dettu, “Ùn pienghje micca. Eccu, u Leone chì hè di a tribù di Ghjuda, a radica di David, hà vintu; quellu chì apre u libru è i so sette sigilli.” Aghju vistu à mezu à u tronu è di i quattru criaturi viventi, è à mezu à l'anziani, un agnellu in piedi, cum'è s'ellu era statu uccisu, avè sette corne, è sette ochji, chì sò i sette Spiriti di Diu, mandatu in tutta a terra. (Rev 5:5-6)

Ghjuvanni aspetta di vede un Lion: invece vede un Agnello abattutu. Perchè?

Cantavanu una nova canzona, dicendu, “Siete degnu di piglià u libru, è apre i so sigilli: perchè tù sì statu tombu, è ci hà compru per Diu cù u vostru sangue, fora di ogni tribù, lingua, ghjente, è nazione, è ci hà fattu rè è preti à u nostru Diu, è regneremu nantu à a terra.” (Rev 5:9-10)

Il n'y a qu'une seule personne que Dieu juge apte à agir en tant que juge contre la race humaine - un juge qui préfère mourir lui-même plutôt que de condamner quiconque peut être sauvé..

U Puntu di No Return

Ma l'ultimu capitulu di l'Apocalisse pinta un ritrattu più sombre per quelli chì ùn si pentinu micca:

Quellu chì agisce ingiustamente, ch'ellu agisca ancora ingiustamente. Quellu chì hè bruttu, ch'ellu sia ancora impuru. Quellu chì hè ghjustu, ch'ellu faci sempre a ghjustizia. Quellu chì hè santu, ch'ellu sia sempre santu.” “Eccu, Vengu prestu. A mo ricumpensa hè cun mè, per rimbursà à ogni omu secondu u so travagliu. (Rev 22:11-12)

Questu implica chì venerà un puntu induve u cambiamentu ùn hè più pussibule è u ghjudiziu deve falà.

Quellu chì hè spessu rimproveratu è s'irrigizza u collu serà distruttu di colpu, senza rimediu. (Pro 29:1)

U travagliu inseme, Preguemu ancu chì ùn avete micca ricevutu a grazia di Diu in vanu, perchè ellu dice, “À un tempu accettabile vi aghju intesu, in un ghjornu di salvezza aghju aiutatu.” Eccu, avà hè u tempu accettabile. Eccu, avà hè u ghjornu di a salvezza. (2Co 6:1-2)

Torna à u riassuntu / Leghje nantu…