Corroboration da Non-Christian Sources – Objections è risposte

N.B. Sta pagina ùn hà ancu un “Simplified English” versione.
I traduzzioni autumati sò basati nantu à u testu originale in inglese. Puderanu include errori significativi.

L' “risichi errore” stelle di u traduzzione hè: ????

È chì ne di Ghjustu di Tiberiade?

Justus era un storicu ebreu di u primu seculu. U so nome ùn appare micca in a lista di fonti pussibuli perchè ùn ci sò micca copie sopravviventi di u so travagliu. Tuttavia, Fozio, Patriarca di Custantinopuli di u IXu seculu, ci dice chì ùn hà micca fattu menzione di Ghjesù. Questa dichjarazione hè spessu distorta citendu solu a mità di frase è dicendu chì era una espressione di "surpresa".’ da parte di Fozio: ma, cum'è u testu sanu mostra, ùn hè nunda di questu.

“Aghju lettu a cronologia di Ghjustu di Tiberiade, chì u titulu hè questu, [Cronologia di] i rè di Ghjuda chì si sò succeduti. Questu [Ghjustu] esce da a cità di Tiberiade in Galilea. Cumincia a so storia da Mosè, è ùn finisce micca finu à a morte di Agrippa, u settimu [regnu] di a famiglia di Erodu, è l'ultimu rè di i Ghjudei; chì hà pigliatu u guvernu sottu à Claudius, l'avia aumentatu sottu Nero, è ancu più aumentatu da Vespasianu. Morse u terzu annu di Traianu, induve finisce ancu a so storia. Hè assai cuncisu in a so lingua, è passa un pocu sopra quelli affari chì eranu più necessariu di insistia; è esse sottu à i preghjudizii ebrei, cum'è ellu stessu era ancu ebreu di nascita, ùn face micca a minima menzione di l'apparizione di Cristu, o ciò chì li cose accadutu, o di l'opere maravigliose ch'ellu hà fattu. Era u figliolu di un certu Ghjudeu, chì si chjamava Pistu. Era un omu, cum'ellu hè discritta da Josephus, di un caratteru u più disgraziatu; un schiavu à tempu à i soldi è à i piacè. In l'affari publichi era oppostu à Ghjaseppu; è hè in relazione, ch'ellu hà fattu assai complotti contru à ellu; ma chì Ghjaseppu, ancu s'ellu avia u so nemicu spessu sottu u so putere, ùn li rimproverava solu in parolle, è cusì lasciallu andà senza più punizioni. Dice ancu, chì a storia chì st'omu hà scrittu hè, per i principali, fabulosa, è soprattuttu in quelli parti induve ellu discrive a guerra rumana cù i Ghjudei, è a presa di Ghjerusalemme.” (Biblioteca, Codice 33)

Trè punti deve esse particularmente nutatu:

  1. Tuttu chistu ci dice veramente chì una copia di Justus di u IXu seculu’ U travagliu ùn cuntene micca riferimentu à Ghjesù. Dapoi chì i sentimenti anti-cristiani sò cunnisciuti per esse stati eliminati da altre fonti ebraiche, ùn pudemu esse sicuru chì Justus’ u travagliu ùn avia micca patitu u listessu trattamentu.
  2. Certi critichi mal informati cunfondenu Photius cù un vescu di Tiru di u V seculu., è pretendenu chì i cristiani anu distruttu Justus’ travagliu dopu à a cunversione di Custantinu. Chjaramente, questu ùn hè micca u casu, cum'è Justus’ u travagliu hè sempre dispunibule finu à u IXu seculu. Più probabilmente, ci era ghjustu micca abbastanza copie fattu per resiste à i ravages di u tempu.
  3. Photius hà l'integrità di registrà u fattu chì ùn hà truvatu nisuna referenza à Ghjesù. Semu dunque da licenziari i so altri cumenti in quantu à l'obiettività di Ghjustu’ travagliu, in particulare chì sò sustinuti da Ghjaseppu stessu, in l'Appendice à a so 2ª Edizione di l'Antichità?

Torna à l'articulu principale.


Di cunsiguenza, simu custretti à appughjà nantu à e fonti seculari di una data pocu più tardi. Quantu Conveniente!

Luntanu da ellu! A censura hè sempre stata unu di i più grandi ostaculi à a verità, è u silenziu hè spessu vistu cum'è unu di i modi più efficaci di suppressione di vista cù quale unu ùn hè d'accordu.. Triste, cumunqui, ci vole à ricunnosce chì i cristiani più tardi eranu ancu culpabili in questa materia. Hè cunnisciutu chì parechji primi referenze à Ghjesù in scritti ebrei eranu ostili à u puntu di esse apertamente abusivi.: è cum'è u Cristianesimu hà guadagnatu a manu suprana in l'Imperu, parechji di questi sò stati deliberatamente suppressi. À elli, u prublema ùn era micca storicu (à quellu tempu nimu hà dubbitatu di a storicità di Ghjesù); era vistu cum'è una semplice materia di prevenzione di a blasfemia. Oghje ghjornu, vulemu ch'elli avianu menu successu!

Hè stata a distruzzione sistematica di a literatura non cristiana da i cristiani chì ci hà purtatu in l'evulu scuru..

In fattu, ancu s'ellu ci era una certa distruzzione di a literatura pagana sottu certi imperatori cristiani, sti azzioni sò stati diretti principalmente à pratiche pagane specifiche o eresie cristiane è ùn pare micca avè avutu un grande effettu nantu à a dispunibilità di a literatura classica.. Ancu, era significativamente menu sistematicu cà a distruzzione di a literatura cristiana da l'imperatori non-cristiani. In generale, I scritti classici eranu assai apprezzati è a so preservazione hè stata in gran parte per via di e cullezzione mantinute in una varietà di istituzioni cristiani.. In Occidente, a perdita di testi hè stata principalmente u risultatu di l'agitazione pulitica è suciale chì hà accumpagnatu a disgregazione di l'Imperu Rumanu.. In l'Oriente cristianu ortodossu, eranu sempre liberamente dispunibili, sia sottu à i Bizantinu è dopu sottu à u duminiu musulmanu; è era da quì chì i ducumenti chì alimentavanu u Rinascimentu principarmenti sò vinuti.

U peghju unicu esempiu era l'incendiu di a grande biblioteca di Alessandria.

Questu hè un altru pezzu cumuni di misinformazione. A Biblioteca d'Alessandria era digià in decadenza 48 BC quandu hà patitu u so primu focu maiò durante l'invasione di a cità di Julius Caesar. A maiò parte di i stòrici crede chì a maiò parte di i so ducumenti perisu in questu tempu. Qualchidunu di quelli chì sopravvivevanu sò stati purtati in biblioteche in Roma durante u primu seculu d.C. U museu principale è a biblioteca sò stati completamente distrutti, cù assai di a cità, da l'imperatore Aurelianin in 273 AD. Ulteriori danni sò stati dopu inflitti à a cità da Dioclezianu. Tuttu chistu precede l'ascesa di u Cristianesimu à u putere sottu Custantinu.

Una piccula biblioteca figliola, cunnisciutu com'è "Serapeum", pò esse sopravvissutu finu à o ancu oltre 391 AD, when the pagan temple in which it was housed was destroyed by Patriarch Theophilis on the orders of the Emperor Theodosius; but this is conjectural, as there is no explicit mention of the library’s fate.

Torna à l'articulu principale.


He also calls Christianity a deadly superstition, and says Christians were guilty of abominable crimes!

That was the generally-accepted perception of Christianity in Roman society; and at that time, only a brave man would contradict it openly. Nero’s savage persecution in 64 AD, was followed by that of Domitian in 96 AD, and even when not facing out and out persecution, Christians continued to be regarded with disfavour for their refusal to worship Caesar or the gods of Rome.

This comment is, di sicuru destinatu à piantà una sumente di dubbitu chì forse u Cristianesimu hà evolutu in a so forma attuale da principii più discutibili. Chì, se qualcosa, U reversu era u casu pò esse vistu da a Lettera di Clemente di Roma à i Corinti, datatu c. 96AD:

“… avemu statu lenti à vultà a nostra attenzione … quella divisione vergognosa e profana, chì hè cusì straneru à u spiritu di l'eletti di Diu, eppuru hè stata suscitata da uni pochi di persone testarude è imprudenti à una tale follia, ch'ellu hà causatu cose assai male per esse parlate di u vostru nome, una volta cusì largamente onoratu è cusì ghjustu amata da tutti l'omi. … Per quellu chì hà mai sostatu trà voi è ùn hà micca pruvatu a virtù è a fermezza di a vostra fede o ùn si maravigliava micca di a sobrietà è u rispettu di a vostra pietà cristiana? or did not tell of your noble disposition of hospitality? … All that you did was without partiality as to persons; … you submitted yourselves to your rulersUpon the young men you enjoined sober and seemly thoughts; the women you enjoined to fulfill all their duties with a blameless and seemly and pure conscience, rendering to their own husbands the love that was due to them …”

Tuttavia, we are not wholly reliant on Christian evidence to confirm that Christians were not the villains this propaganda made them out to be. Both the writings of Pliny the Younger and Lucian of Samosata (which we will reviewing later in this section) confirm the upright moral character of the early Christians. Their only real errors, from a Roman standpoint, were their so-called ‘superstitions’ di crede in a risurrezzione di i morti è a Divinità di Cristu, è u so ‘ateistu’ negazione di i dii rumani è di a divinità di Cesare.

Torna à l'articulu principale.


Ma l'archivi imperiali ùn anu mai chjamatu Ghjesù, 'Cristu', è Pilatu era un prefettu, micca un procuratore.

Sorprendentemente, certi studiosi citanu questu cum'è s'ellu si trattava di una prova seria di l'interpolazione cristiana. Ma nimu ùn suggerisce chì l'archivi imperiali l'anu chjamatu Cristu; è Tacitus ùn pudia spiegà a derivazione di ‘cristiani’ senza aduprà u nome, puderia ellu?

In quantu à u terminu "procuratore".’ hè preoccupatu, ancu s'ellu si riferisce in generale à l'ufficiale finanziariu di una pruvincia, era ancu usatu per discrìviri u guvernatore di una pruvincia rumana di terza classe, cum'è a Ghjudea. Ghjaseppu, per esempiu, usa abitualmente u terminu in questu modu. (U passaghju nantu à Ghjacumu u Ghjustu’ principia, “È avà Cesare, à sente a morte di Festu, mandò Albinu in Ghjudea, cum'è procuratore.”) Tuttavia, nimu di i scrittori di u Novu Testamentu utilizanu stu terminu, preferendu discrivellu cum'è "guvernatore"; cusì, se qualcosa, questu argumenta contru à esse una interpolazione cristiana.

Torna à l'articulu principale.


Tuttu Tacitus’ i libri chì trattanu di u periodu dopu à l'assediu sò misteriosamente spariti. Perchè? Sulpicius Severus, in u V seculu, dice chì i Rumani anu distruttu u Tempiu di Ghjerusalemme per impedisce ch'ellu sia una ispirazione per i Ghjudei è i Cristiani. Cumu sapia? Sò stati distrutti per suppressione a cunniscenza chì i cristiani eranu assuciati cù i Ghjudei è si battevanu à fiancu à elli in a Guerra Ebraica?

Moltu fantasiosa! Dapoi u libru di l'Atti ci dice chì, prima di a distruzzione di u tempiu, ci era una forte presenza cristiana ebraica in Ghjerusalemme, chì u so cultu era orientatu à u tempiu, è chì una bona misura di tolleranza mutuale s'era sviluppata sottu l'influenza di Ghjacumu u Ghjustu, ciò chì ci era per suppressione? I cristiani pò esse partitu cù i Ghjudei in i primi tempi di a rivolta. Tuttavia, quandu e forze rumane avanzavanu nantu à Ghjerusalemme i cristiani, attenti à Ghjesù’ prufezie, abbandunatu a cità. I Ghjudei li anu vistu cum'è traditori per questu, è Ghjesù divintò un nome odiatu. Cusì, s'ellu ci era statu qualchì menzione di a cullaburazione judeo-cristiana da Tacitus, duveria esse prima di l'assediu, micca dopu.

Torna à l'articulu principale.


L' … A testimonianza di Flavianu … appare in tutte e versioni esistenti di Josephus …

Oh nò ùn hè micca! Hè una falsificazione russa!

Questu hè un pezzu assai cumuni di misinformazione. U cosiddettu passaghju di Josephus russu o slavu hè qualcosa assai diversu. Hè una longa interpolazione truvata in uni pochi di versioni russa è rumana di "A Guerra Ebraica".’ – micca l 'Antichità’ (dans toutes les copies connues dont le Testimonium Flavianum peut être trouvé). Risponde à u testu di u Testimonium (una pussibuli causa di cunfusione trà i dui) ma cù un pocu di aggiunte di gustu chjaramente cristianu. Uni pochi studiosi anu suggeritu chì puderia esse basatu annantu à una fonte più antica: ma ci hè pocu evidenza per sustene questu; è a vista prevalenti hè chì hè stata aghjunta in circa u 10u o 11u seculu.

On sait que le Testimonium Flavianum lui-même existe sous sa forme actuelle depuis le IV siècle après JC., quandu era citatu da Eusebiu in a so Storia Ecclesiastica. Ci hè solu una variante cunnisciuta. Una storia araba di u mondu di u 10u seculu, “Kitab al-'Unwan”, scrittu da Agapius, u vescu cristianu melkite di Hierapolis, in Asia Minore, attribuisce à Josephus a seguente traduzzione:

“À questu tempu ci era un omu sàviu chì era chjamatu Ghjesù. A so cumpurtamentu era bona, è (ellu) era cunnisciuta per esse virtuosa. È parechje persone trà i Ghjudei è l'altri nazioni sò diventati i so discìpuli. Pilatu u cundanna à esse crucifissu è à more. Ma quelli chì eranu diventati i so discìpuli ùn abbandunonu micca u so discipulatu. Anu dettu ch'ellu li era apparsu trè ghjorni dopu a so crucifixion, è ch'ellu era vivu; dunque era forse u Messia, nantu à quale i prufeti anu cuntatu meraviglie.”

Sta versione hè assai menu ovviamente cristiana. Certi studiosi suggerenu chì pò ancu riflette Josephus’ original wording: but others consider the suggestion ‘he was perhaps the Messiahindicate it has also been edited. Tuttavia, as nothing else is known about the version of Josephus from which Agapius drew this quote, scholarly discretion dictates that we should focus our analysis on the standard text, whose pedigree can be traced 6 centuries earlier.

Torna à l'articulu principale.


Cunning, wasn’t he?

Cunning? And yet naive enough to include such blatantly obvious Christian insertions as, ‘if indeed one ought to call him a man’, ‘He was the Christ’ è, ‘he appeared to them on the third day, having life again, as the prophets of God had foretold’? To make this seem even slightly plausible you have to hypothesise at least two interpolatorsthe first being incredibly devious and clever, è andendu assai prublemi solu per registrà per a pusterità chì Ghjesù era u capu di una setta messianica, uccisi per ordine rumanu, chì valeva à pena una menzione. (Leghjite in l'articulu principale per vede ciò chì u Testimonium s'assumiglia senza l'interpolazioni evidenti). Ùn hè micca veramente assai intelligente, quandu ci pensa!

Torna à l'articulu principale.


Ghjaseppu’ a riferenza originale era probabilmente assai menu cumplementaria!

Forse cusì: ma ùn ci hè micca evidenza di tampering in u passaghju nantu à Ghjacumu, è u cuntestu di u cummentariu ùn offre micca assai spaziu per l'inclusione di rimarche disprezzanti nantu à Ghjesù, cum'è sguassate da a narrativa principale. S'ellu avia dettu qualcosa cum'è, 'u cusì chjamatu Cristu', o "chì si chjamava Cristu", quandu era cambiatu, è da quale? Comu nutatu prima, era cunnisciutu in tempi prima chì i cristiani avianu u cuntrollu di u cuntenutu di e fonti ebree è rumane. Ancu, è cum'è pudemu vede da u Testimonium, se l'interpolatori di Eusebiu’ u tempu s'era pigliatu per mudificà u passaghju, hè improbabile ch'elli si sò stati cuntentati di lascià cum'è un mera, "chì era chjamatu Cristu". Hè assai più plausibile di cuncludi chì u Testimonium stessu era a riferenza menu cumplimentaria.

U tistimunianza puderia esse assai menu cumplementariu di ciò chì a vostra versione editata suggerisce!

Iè, chì hè pussibule. Sapemu da u Novu Testamentu chì certi Ghjudei anu dettu cose assai uncomplimentary nantu à Ghjesù.

Torna à l'articulu principale.


Sì a storicità di Ghjesù era statu un prublema, perchè hè chì nimu di sti primi citazioni cristiani usanu Josephus per questu scopu?

Allora dite!

OK, fighjemu questu in detail. Origene cita Josephus’ riferimentu à Ghjacumu trè volte:

“È à una reputazione cusì grande trà u populu per a ghjustizia hè statu risuscitatu questu Ghjacumu, chì Flaviu Josephus, chì hà scrittu l 'Antichità di i Ghjudei’ in vinti libri, quand'ellu vulia mostra a causa perchè u populu hà patitu disgrazia cusì grande chì ancu u tempiu hè statu rasatu à a terra., disse, chì sti cosi li sò accaduti in cunfurmità cù l'ira di Diu in cunseguenza di e cose ch'elli avianu osatu di fà contr'à Ghjacumu, u fratellu di Ghjesù chì hè chjamatu Cristu.. È a cosa maravigliosa hè, chì, ancu s'ellu ùn hà micca accettatu à Ghjesù cum'è Cristu, hà ancu datu tistimunianza chì a ghjustizia di Ghjacumu era cusì grande; è dice chì a ghjente hà pensatu ch'elli avianu patitu sti cose per via di Ghjacumu.” (Cumentu nantu à Matteu 10.17)

“Avà stu scrittore, ancu s'ellu ùn crede in Ghjesù cum'è u Cristu, in a ricerca di a causa di a caduta di Ghjerusalemme è a distruzzione di u tempiu, mentre ch'ellu avissi duvutu dì chì a cuspirazione contru à Ghjesù hè stata a causa di sti calamità chì toccanu u populu, postu ch'elli messe à morte Cristu, chì era un prufeta, dice quantunque – essendu, anche se contru à a so vulintà, micca luntanu da a verità – chì sti disastri sò accaduti à i Ghjudei cum'è una punizioni per a morte di Ghjacumu u Ghjustu, chì era un fratellu di Ghjesù chjamatu Cristu, – i Ghjudei l'avendu messi à morte, ancu s'ellu era un omu più distintu per a so ghjustizia. Paul, un veru discìpulu di Ghjesù, dice ch'ellu hà cunsideratu stu Ghjacumu cum'è un fratellu di u Signore, micca tantu per via di a so rilazioni di sangue, o di esse criati inseme, cum'è per via di a so virtù è duttrina. Si, tandu, ellu dice chì era per via di Ghjacumu chì a desolazione di Ghjerusalemme hè stata fatta per sopra à i Ghjudei, cumu ùn deve esse più in cunfurmità cù a ragione per dì chì hè accadutu per contu (di a morte) di Ghjesù Cristu, di a so divinità tante Chjese sò tistimoni, cumpostu di quelli chì sò stati cunvucati da un flussu di peccati, è chì si sò uniti à u Creatore, è chì riferite tutte e so azzioni à u so piacè.” (contr'à Celsu 1.47)

“Ma à quellu tempu ùn ci era micca armate intornu à Ghjerusalemme, l'accumpagna è l'include è l'assedia; perchè l'assediu principia in u regnu di Nerone, and lasted till the government of Vespasian, whose son Titus destroyed Jerusalem, on account, as Josephus says, of James the Just, the brother of Jesus who was called Christ, but in reality, as the truth makes clear, on account of Jesus Christ the Son of God.” (contr'à Celsu 2.13)

As you can see, the first citation is purely a commentary on the high regard in which James was held by the Jews. The other two occur in the context of a discussion on the reasons for the destruction of Jerusalem (which Josephus had apparently, in a reference now lost, ascribed to Divine judgement for the wrong done against James). In both these cases, Origen’s main point is that, if this was a judgement for the death of James, how much more it was really a judgement for the death of Christ. Nisuna volta Origene usa Josephus cum'è evidenza per Ghjesù’ storicità; a so preoccupazione hè di ciò chì a ghjente pensa di Ghjesù: micca s'ellu crede o micca ch'ellu esiste.

Torna à l'articulu principale.


Allora si u passaghju esiste, perchè Origene ùn ne parla micca?

Face, ammettendu chì Ghjaseppu ùn hà micca ricunnisciutu à Ghjesù cum'è Cristu. Ma, postu chì pare chì u passaghju originale ùn cuntene nunda di alcunu utilità per ellu, è u so tonu era generalmente disprezzu (è dunque offensiva, da un puntu di vista cristianu), chì raghjone avissi avutu per citallu? U so unicu valore hè cum'è una cunferma esterna di a storicità basica di Ghjesù’ vita: è in u so ghjornu ùn era micca solu un prublema, cum'è discutitu prima (scroll up to review this).

Torna à l'articulu principale.


U fattu hè, I primi registri ebrei ritragghianu Ghjesù cum'è un zitellu illegittimu, un insurrezzione è un stregone!

Dapoi i Vangeli ci dicenu chì Ghjesù’ l'avversari anu fattu tali accusazioni contru à ellu, avissimu avutu più causa di dubbità di u record storicu s'ellu ùn era micca esistitu tali riferimenti. Sapemu chì anu fattu, anche se a maiò parte sò persu. Tuttavia, a maiò parte di elli nascenu dopu à u scisma trà u Ghjudaismu è u Cristianesimu, dopu à a distruzzione di u Tempiu. À questu tempu l'ughjettività storica era cascata in preda à u sentimentu partigianu.

Torna à l'articulu principale.


Precisamente! U Cristianesimu anticu era solu una cullizzioni di racconti superstiziosi! Ùn hè micca a fede sistematica chì a chjesa hà evolutu dopu.

'Fray micca. Avà hè generalmente ricunnisciutu chì a maiò parte di u Novu Testamentu era scrittu da 70 AD, cumpresi e lettere di Paul, cusì a teologia essenziale di a fede cristiana era digià chjaramente definita in a vita di i testimoni viventi.. Riferimenti à u Cristianesimu cum'è "superstizione".’ da i scrittori seculari deve esse vistu à a luce di i so sistemi di credenze. À i Rumani, I cristiani eranu "atei", perchè anu rifiutatu l'opinione generale chì Cesare era un diu, è ‘superstiziosa’ perchè anu cridutu in a risurrezzione da i morti.

Torna à l'articulu principale.


Origene hà dichjaratu chì Ghjesù hà pigliatu u nome da u so missiavu, U babbu di Ghjiseppu, chì si diceva chì si chjamava Pantera.

Salvu chì ùn ci hè micca prova di una tale pratica – è ancu tandu avissi avutu esse u so missiavu maternu.

A pratica hè documentata in u Talmud Babilonese: Yebamoth 62b. Puderete pinsà ch'elli avarianu assuciatu l'illegittimità è per quessa anu utilizatu a linea genetica attraversu Maria, o ricurdendu a pratica più tardi di traccia tutte e discendenza ebraica attraversu a linea femminile. Ma l'abitudine à quellu tempu era di seguità u lignamentu maschile.

Torna à l'articulu principale.


Ma perchè i rumuri dicenu specificamente chì u babbu era un legionariu rumanu?

Ùn avete mai intesu i stori nantu à e donne è i suldati?

Aghju daveru è pare esse una pussibilità assai più prubabile se ùn cumprate micca a nascita vergine!

Senza dubbitu. È a ghjente di Nazareth probabilmente ùn hà micca cumprà l'idea di a nascita vergine.

Torna à l'articulu principale.

criazioni Page da Kevin u rè

nutà! Se vulete cummentà unu di l'articuli nantu à sta pagina, per piacè seguitate u so 'Torna à l'articulu principale’ ligame è cercate a forma di cumentu à u pede di quella pagina.